Decizia ÎCCJ nr. 28/2026 (HP)Punctul IX

IX. Opinia specialiștilor 43. Prin opinia înaintată, Institutul Național al Magistraturii a apreciat că dispozițiile art. 1.489 alin. (2) teza a II-a din Codul civil permit creditorului să obțină în instanță, de la data cererii de chemare în judecată, dobânda legală calculată asupra daunelor moratorii convenționale, chiar și atunci când creanța neachitată la termen și care a dat naștere daunelor moratorii are un alt izvor decât contractul de împrumut. ... 44. În susținere s-a arătat că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 13/2011 nu au natura unor norme derogatorii, ci acestea întregesc art. 1.489 din Codul civil, formând împreună dreptul comun în privința dobânzilor. Regimul juridic al dobânzii legale penalizatoare se completează și cu alte dispoziții din Codul civil, legiuitorul făcând trimitere în mod expres, chiar în cadrul Ordonanței Guvernului nr. 13/2011 (art. 10), la art. 1.535 și art. 1.538-1.543 din Legea nr. 287/2009 (ceea ce conduce la existența unui tratament unitar al daunelor-interese moratorii, indiferent de izvorul legal sau convențional al acestora). ... 45. În ceea ce privește normele prevăzute de art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 s-a apreciat că, în forma lor inițială, unele dintre acestea aveau caracter de normă generală - alin. (2) , în prezent nemaifiind aplicabil, iar celelalte au caracter de normă specială - alin. (1) , alin. (3) și alin. (4) , rămânând pertinentă prezența acestora în dreptul pozitiv. ... 46. Nu s-a intenționat ca art. 8, în ansamblu său, să fie aplicabil numai în materia contractului de împrumut, ci legiuitorul a dorit ca în acest articol să reunească mai multe reguli specifice; unele dintre acestea au fost menite să aibă o existență limitată în timp, pentru perioada dintre data abrogării Ordonanței Guvernului nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești (care avea o reglementare similară în cadrul art. 8) și data intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009; celelalte norme au constituit dispoziții cu caracter special, fie în funcție de categoria dobânzii (în cazul dobânzii remuneratorii), fie în considerarea naturii contractului care generează obligația având ca obiect plata unei sume de bani: contractul de împrumut, respectiv contractul de cont curent, acesta din urmă nefiind o specie a contractului de împrumut. ... 47. Așadar, completând prevederile Codului civil cu celelalte norme ale Ordonanței Guvernului nr. 13/2011, în special cu art. 1 alin. (4) , cu art. 8 alin. (3) și cu art. 18 alin. (3) și (4) din acest act normativ, s-a conchis că art. 1.489 alin. (2) , inclusiv teza a doua, din Codul civil se referă (și) la dobânda penalizatoare, în absența unei distincții exprese. ... 48. Din interpretarea acestor dispoziții și măsuri legislative, autorii opiniei au extras concluzia că art. 1.489 alin. (2) din Codul civil a „luat locul“ art. 8 alin. (2) în ansamblul prevederilor care constituie dreptul comun în materia dobânzii penalizatoare. ... 49. Totodată, în considerarea datelor speței care a generat adresarea întrebării vizând dezlegarea problemei de drept, autorii opiniei au subliniat că existența unei plăți parțiale aduce în discuție și chestiunea imputației plății, care produce efecte juridice determinante pentru aplicarea art. 1.489 alin. (2) din Codul civil. ... 50. Astfel, potrivit art. 1.509 alin. (2) din Codul civil, privind imputația legală, în toate cazurile, plata se va imputa mai întâi asupra cheltuielilor de judecată și executare, apoi asupra ratelor, dobânzilor și penalităților, în ordinea cronologică a scadenței acestora, și, în final, asupra capitalului, dacă părțile nu convin altfel. ... 51. Prin urmare, s-a susținut că, dacă plata parțială epuizează cuantumul daunelor-interese moratorii scadente (a penalităților de întârziere convenite de părți), nu mai există fundamentul faptic al aplicării anatocismului, dat fiind că penalitățile de întârziere au fost achitate integral. Aplicarea art. 1.489 alin. (2) teza a II-a din Codul civil se va putea repune în discuție ulterior, pentru noi dobânzi scadente, aferente părții din debitul principal rămase neachitate și dacă se formulează o nouă cerere de judecată. ... 52. Dacă plata parțială este într-un cuantum mai mic decât cel al daunelor-interese moratorii scadente, dispozițiile art. 1.489 alin. (2) din Codul civil se vor aplica numai în ceea ce privește creanța ce are ca obiect diferența rămasă neachitată. ... 53. Facultatea de Drept din cadrul Universității de Vest din Timișoara a apreciat, prin opinia înaintată, că doar dobânzile remuneratorii pot produce dobânzi. ... 54. În susținere s-a arătat că, dat fiind raportul dintre legea generală [în speță, Codul civil, art. 1.489 alin. (2) ] și cea specială (Ordonanța Guvernului nr. 13/2011, art. 8), cea din urmă se aplică prioritar, în măsura în care derogă de la cea dintâi, însă din lecturarea integrată a textelor legale evocate rezultă că art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 nu reglementează, în acest sens, o derogare de la art. 1.489 alin. (2) din Codul civil. ... 55. Având în vedere că legiuitorul nu distinge în art. 1.489 din Codul civil care este natura contractului din care derivă neexecutarea unei obligații de a da o sumă de bani, reiese că dobânzile remuneratorii se pot capitaliza nu doar în cazul contractului de împrumut, ci și în cazul altor tipuri de contracte. În acest sens, într-adevăr, art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 face referire la „suma împrumutată“, însă, potrivit art. 2.167 din Codul civil, care reglementează domeniul de aplicare al prevederilor legale referitoare la împrumutul cu dobândă, dispozițiile referitoare la împrumutul cu dobândă sunt aplicabile, în mod corespunzător, ori de câte ori, în temeiul unui contract, se naște și o obligație de plată, cu termen, a unei sume de bani ori a altor bunuri de gen, în măsura în care nu există reguli particulare privind validitatea și executarea acelei obligații. ... 56. Pe de altă parte, dobânda penalizatoare nu se poate capitaliza pentru a produce ea însăși dobândă, deoarece natura juridică a daunelor-interese moratorii este tocmai aceea de a acoperi prejudiciul adus creditorului prin neexecutarea obligației de plată la scadență. Dispozițiile supuse analizei trebuie coroborate și cu cele cuprinse în art. 1.535 din Codul civil care conturează specificul daunelor moratorii, spre deosebire de dobânda remuneratorie, ce are natura unor fructe civile. Altfel spus, se impune a se face distincția, pe care însuși legiuitorul o face între dobânda remuneratorie și cea moratorie (penalizatoare), în sensul că dobânda remuneratorie ține practic de derularea raportului contractual, fiind o creanță ce se cuvine creditorului tocmai în baza existenței respectivului raport, pe durata contractuală. Ca atare, dobânda remuneratorie reprezintă un preț al capitalului împrumutat, ceea ce implicit atrage posibilitatea capitalizării, deoarece se adaugă înseși creanței principale. ... 57. În schimb, dobânda moratorie presupune per se depășirea scadenței, ceea ce plasează întreaga discuție în sfera răspunderii civile contractuale, iar nicidecum în cea a derulării raportului contractual. Drept urmare, dobânda moratorie nu reprezintă un fruct civil la care să fie îndreptățit creditorul și care să se adauge creanței principale ca urmare a executării contractului în condițiile convenite de părți, ci, dimpotrivă, constituie o reparare a prejudiciului suferit de creditorul ce nu și-a realizat dreptul la scadență. ... 58. Aceeași concluzie se impune și prin prisma interpretării sistemice a art. 1.489 din Codul civil; plasarea acestuia în capitolul „Plata“, secțiunea „Condițiile plății“, indică faptul că reglementarea privește un incident al executării obligației în vederea stingerii ei prin executare voluntară, iar nu o amplificare a răspunderii civile pentru neexecutare. Astfel, este drept că în cuprinsul art. 1.489 alin. (2) din Codul civil nu se face nicio deosebire între tipurile de dobânzi și că, în temeiul principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, s-ar putea argumenta că anatocismul este permis atât în privința dobânzilor remuneratorii, cât și a celor penalizatoare, însă topografia textului analizat nu permite această concluzie. ... 59. A recunoaște dobândă legală asupra daunelor moratorii deja calculate până la data introducerii acțiunii ar însemna să se segmenteze arbitrar remediul prevăzut pentru întârziere în tranșe „scadente“, ceea ce conduce, în esență, la compunerea remediului și la transformarea sa într-un mecanism de acumulare, incompatibil cu funcția sa reparatorie. ... 60. Totodată, ipoteza art. 1.489 alin. (2) teza finală - „în lipsă, atunci când sunt cerute în instanță“ - confirmă că legiuitorul tratează dobânda la dobândă ca un efect excepțional, care nu se produce automat, ci numai în condiții strict determinate. În logica textului, cererea în instanță operează ca un declanșator punctual al anatocismului, evitând producerea automată a dobânzii la dobândă, nu ca un mecanism de eludare a limitelor materiale stabilite de lege pentru anumite categorii de dobânzi. ... 61. Facultatea de Drept din cadrul Universității Babeș Bolyai din Cluj-Napoca, prin opinia înaintată, a considerat că, din coroborarea art. 1.489 alin. (2) teza a doua din Codul civil, art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 și a art. 2.167 din Codul civil, un creditor poate să obțină în instanță, de la data cererii de chemare în judecată, dobânda legală calculată asupra daunelor moratorii convenționale, atunci când creanța neachitată la termen și care a dat naștere daunelor moratorii are un alt izvor decât contractul de împrumut, dacă izvorul este un alt contract, ce dă naștere unei obligații de plată, cu termen, a unei sume de bani ori a altor bunuri de gen, în măsura în care nu există reguli particulare pentru validitatea și executarea acelei obligații. ... 62. În susținere s-a arătat că este valid anatocismul dacă îndeplinește următoarele condiții: a) este prevăzut expres în lege; ... b) în limitele prevăzute de lege, o prevede contractul; ... c) în lipsă, atunci când sunt cerute în instanță. ... ... 63. Dacă, în primele două ipoteze, cuvântul sau noțiunea de „lege“ este exhibată explicit de către legiuitor, pentru cea de a treia ipoteză, instanța poate suplini tocmai lipsa convenției speciale de anatocism. Neîndeplinirea obligației la scadență generează un raport juridic nou - un raport juridic de răspundere civilă (contractuală sau delictuală, după caz, în funcție de valența obligației neîndeplinite). Dobânda penalizatoare este o tehnică de reparare a prejudiciului suportat de către creditor. Or, în materie de răspundere, funcționează principiul reparației integrale a prejudiciului. ... ...