Decizia ÎCCJ nr. 28/2026 (HP)Punctul XI

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție + Cu privire la admisibilitatea sesizării 65. Conform art. 519 din Codul de procedură civilă, „dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 66. Din examinarea acestor prevederi legale, astfel cum au fost interpretate și aplicate în jurisprudența obligatorie anterioară de către Înalta Curte de Casație și Justiție, rezultă necesitatea întrunirii cumulative a următoarelor condiții de admisibilitate: – existența unei cauze aflate în curs de judecată în ultimă instanță - condiție care este îndeplinită, deoarece litigiul în care s-a formulat sesizarea se derulează în Dosarul nr. 3.869/117/2024 aflat pe rolul Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, iar instanța care a formulat sesizarea a fost învestită cu o cale de atac specifică procedurii speciale a ordonanței de plată, mai precis cu o cerere în anularea ordonanței de plată emise de prima instanță, hotărârea ce urmează a fi pronunțată asupra cererii de anulare fiind definitivă, în acord cu dispozițiile art. 1.024 alin. (7) și (8) din Codul de procedură civilă; ... – existența unei chestiuni de drept dificile, reale și veritabile, susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite, pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu - condiție care este, de asemenea, îndeplinită. Reamintim că atât doctrina juridică de specialitate, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin jurisprudența sa obligatorie, au arătat că, pentru a fi în prezența unei chestiuni de drept reale, veritabile, susceptibile de a genera în viitor interpretări diferite ale unui text de lege, se cere ca norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă (lacunară) sau neclară, necorelată cu alte dispoziții legale. Așadar, pentru a fi considerată reală, chestiunea de drept trebuie să privească fie posibilitatea interpretării diferite sau contradictorii a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete ori, după caz, incerte, fie incidența unor principii generale, al căror conținut sau sferă de aplicare sunt discutabile ori pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare. Simpla dilemă cu privire la sensul unei norme de drept nu poate constitui temei pentru inițierea mecanismului de unificare jurisprudențială reprezentat de pronunțarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. ... ... 67. În cazul prezentei sesizări, fiind vorba despre interpretarea și determinarea sferei de aplicare a dispozițiilor art. 1.489 alin. (2) din Codul civil, în corelare cu prevederile art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011, se pune în discuție dacă, în raport cu dispozițiile art. 8 alin. (1) și (3) din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 (care se referă expres la calculul dobânzii numai asupra sumei împrumutate, stabilind, totodată, expres că doar dobânzile remuneratorii se pot capitaliza și pot produce dobânzi), prevederile cu caracter general ale art. 1.489 alin. (2) din Codul civil (care nu disting cu suficientă claritate și în afara oricărui dubiu între dobânda remuneratorie și cea penalizatoare) permit capitalizarea și a dobânzii penalizatoare, în cazul altor contracte civile decât cel de împrumut, pentru dobânda scursă până la data cererii de chemare în judecată, atunci când o astfel de dobândă penalizatoare este solicitată de către creditor în instanță. ... 68. Caracterul real și dificil al chestiunii de drept supuse dezlegării decurge, pe de o parte, din terminologia diferită utilizată de legiuitor în cuprinsul celor două acte normative succesive, întrucât Codul civil nu mai folosește sintagmele „dobândă remuneratorie“ și „dobândă penalizatoare“, care sunt însă enunțate și explicate în cuprinsul Ordonanței Guvernului nr. 13/2011. De asemenea, caracterul real și dificil al chestiunii supuse analizei rezultă din opiniile divergente, dar argumentate, exprimate atât de membrii completului care a formulat sesizarea, cât și de colectivele de judecători din cadrul instanțelor judecătorești, inclusiv din soluțiile divergente pronunțate deja de unele instanțe naționale din care rezultă că această chestiune de drept a fost interpretată diferit, așa cum rezultă din cele expuse deja supra. ... 69. Toate aceste aspecte permit concluzia conform căreia chestiunea de drept supusă dezlegării și care necesită cu pregnanță să fie lămurită prezintă un grad de dificultate suficient de mare, apt să justifice nevoia de interpretare realizată prin mijlocirea instanței supreme, într-un dublu scop: acela al unei rezolvări de principiu și acela al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății, înlăturat fiind riscul unei viitoare jurisprudențe neunitare la nivel național prin activarea mecanismului reglementat de art. 519 din Codul de procedură civilă; – soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere. Este îndeplinită și această condiție, deoarece, prin ordonanța de plată emisă în primă instanță, Tribunalul Cluj a ordonat debitoarei să plătească creditoarei daunele moratorii convenționale acumulate de la data scadenței obligației principale (prețul serviciului prestat și facturat) și până la data cererii de chemare în judecată, daune moratorii determinate conform clauzei penale inserate în contract, dar, totodată, a ordonat debitoarei să plătească creditoarei, în temeiul art. 1.489 alin. (2) din Codul civil, dobânda legală penalizatoare calculată asupra daunelor moratorii convenționale acumulate până la data sesizării instanței, socotite de la data cererii de chemare în judecată și până la plata integrală a penalității astfel capitalizate. Or, prin cererea în anulare a ordonanței de plată promovate de către debitoare este criticată soluția primei instanțe tocmai din această perspectivă, susținându-se că Tribunalul Cluj a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 1.489 alin. (2) din Codul civil procedând la capitalizarea dobânzii penalizatoare convenționale acumulate până la data sesizării instanței, deși numai dobânda remuneratorie se poate capitaliza; ... – noutatea chestiunii de drept a cărei lămurire se solicită se apreciază a fi o condiție care, de asemenea, este îndeplinită în contextul în care, așa cum rezultă din sesizarea trimisă de instanța de trimitere, deși dispozițiile art. 1.489 alin. (2) din Codul civil sunt active în fondul normativ autohton încă de la data de 1 octombrie 2011 (data intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 - Codul civil), chestiunea de drept în discuție - posibilitatea ca o dobândă legală sau convențională penalizatoare să producă ea însăși dobândă în temeiul art. 1.489 alin. (2) din Codul civil - a fost dedusă analizei instanțelor naționale cu preponderență în ultimii ani, ceea ce prefigurează riscul dezvoltării unei jurisprudențe neunitare în viitor. ... ... 70. În jurisprudența anterioară, Înalta Curte de Casație și Justiție a subliniat cu consecvență că, pentru ca o problemă de drept să fie nouă, ea trebuie să derive dintr-o dispoziție legală intrată recent în vigoare sau dintr-o dispoziție legală mai veche, a cărei aplicare frecventă să devină actuală recent ori la un moment dat, determinat de anumite realități sociale sau economice, iar problema de drept să nu fi primit deja o anumită interpretare, concretizată în jurisprudență bogată, astfel încât să fie, de fapt, susceptibilă a fi tranșată în cadrul unui recurs în interesul legii (paragraful 37, Decizia nr. 87/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept). ... 71. Așadar, pentru a se putea considera că este îndeplinită condiția noutății, în scopul declanșării mecanismului pronunțării unei hotărâri prealabile, pentru a dovedi necesitatea unificării practicii, determinată prin actualitatea problemei de drept care necesită interpretare, este necesar a se constata complexitatea, dualitatea sau precaritatea textului de lege, fie prin raportare la niște tendințe jurisprudențiale, fie prin dezvoltarea unor puncte de vedere argumentate care să reclame necesitatea intervenției Înaltei Curți de Casație și Justiție (paragraful 46, Decizia nr. 87/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept). ... 72. În acest context, este de observat că, deși dispozițiile legale a căror interpretare se solicită sunt în vigoare încă din anul 2011, un număr considerabil de instanțe naționale nu au fost încă sesizate cu litigii care să implice analiza, interpretarea și aplicarea lor la situații de fapt concrete. ... 73. Numărul redus de soluții identificate în practica judiciară pune în lumină caracterul de noutate al chestiunii de drept supuse analizei, iar numărul considerabil de opinii teoretice ce sprijină ambele variante posibile de interpretare a textelor de lege examinate pun în relief aceeași concluzie, de noutate a chestiunii de drept și impun concluzia că intervenția instanței supreme, prin mecanismul de prevenire a dezvoltării în viitor a unei jurisprudențe neunitare, este necesară. – chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. Și această condiție este îndeplinită, deoarece, deși a mai existat în trecut o sesizare având un obiect similar și urmărind, în linii mari, lămurirea aceleiași chestiuni de drept, prin Decizia nr. 87/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a respins ca inadmisibilă sesizarea formulată cu privire la următoarea chestiune de drept: „din coroborarea dispozițiilor art. 1.489 alin. (2) din Codul civil, art. 8 alin. (3) și art. 18 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu completările ulterioare, rezultă că pot fi acordate de instanță doar dobânzi la dobânzile remuneratorii prevăzute într-un contract sau, dimpotrivă, că pot fi acordate și dobânzi la dobânzile penalizatoare prevăzute de lege (dobânda legală)?“. ... ... 74. În motivarea acestei decizii s-a reținut, în esență, că niciuna dintre condițiile de admisibilitate instituite de art. 519 din Codul de procedură civilă nu a fost îndeplinită, în principal pentru argumente ce privesc caracterul eliptic al actului de sesizare, precum și un nivel precar de argumentare al acestuia, aspecte care au împiedicat instanța supremă să stabilească în mod neechivoc dacă instanța de trimitere judecă în ultimă instanță, dacă chestiunea de drept poate fi considerată nouă sau dacă prezintă gradul de dificultate necesar pentru a impune intervenția Înaltei Curți de Casație și Justiție prin intermediul mecanismului de prevenire a apariției unei jurisprudențe neunitare instituit de art. 519 din Codul de procedură civilă. În plus, cu privire la interpretarea art. 8 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011, instanța supremă a subliniat că „acest text de lege nu reglementează anatocismul dobânzii penalizatoare și, chiar prin coroborarea acestora cu cele ale art. 1.489 alin. (2) din Codul civil, interpretarea lor nu poate folosi soluționării pe fond a cauzei (paragraful nr. 74)“. ... 75. Considerentele din paragrafele finale ale acestei decizii (paragrafele 59-74) pun în evidență mai degrabă neîntrunirea condiției impuse de art. 519 din Codul de procedură civilă, ca de lămurirea chestiunii de drept să depindă soluționarea pe fond a cauzei, în cazul acelui dosar în care s-a formulat sesizarea anterioară. În același timp, considerentul care subliniază interzicerea anatocismului este amintit tangențial, numai cu referire la dispozițiile art. 8 alin. (1) , (3) și (4) din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011. Or, în raport cu aceste aspecte, nu se poate considera, în prezent, că posibilitatea capitalizării dobânzii legale/convenționale penalizatoare, stabilite în alte contracte civile decât cel de împrumut, în temeiul dispozițiilor art. 1.489 alin. (2) din Codul civil, a făcut obiectul unei statuări a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin unul dintre mecanismele de asigurare a unei practici unitare, astfel că această condiție examinată se cuvine a fi considerată îndeplinită. ... ...