Decizia ÎCCJ nr. 28/2026 (HP)Punctul 107

107. În această cheie trebuie înțeleasă și referirea art. 1.489 alin. (2) din Codul civil doar la „dobânzi scadente“, iar nu și la „dobânzi moratorii scadente“. Or, tot printr-o interpretare sistematică a textelor de lege se poate conchide că numai dobânzile privite ca fruct civil, ca obligație distinctă și autonomă în conținutul raportului juridic obligațional, pot avea o veritabilă scadență de plată, care poate implica un termen suspensiv pentru plata acestora, în măsura în care obligația de plată a dobânzii nu devine scadentă încă de la nașterea obligației. ...