Decizia CCR nr. 715/2020Punctul 29

29. Astfel, premisele argumentului Înaltei Curți de Casație și Justiție a cărui concluzie este că drepturile prevăzute de art. 20 alin. (1) -(2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 nu sunt actuale, reprezintă considerente care se regăsesc în jurisprudența Curții Constituționale. Instanța supremă a reținut că, atâta timp cât nu se poate constata o vătămare a unor drepturi fundamentale, iar statul a acționat normativ în limitele dreptului său de apreciere cu privire la beneficiile ce ar trebui să fie plătite angajaților săi din bugetul de stat, suspendările repetate nu pot fi analizate din perspectiva cerințelor instituite de art. 53 din Constituție referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți. Or, însăși Curtea Constituțională, în mod repetat, a stabilit că aceste drepturi bănești reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituțional [a se vedea deciziile nr. 344 din 24 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 18 august 2016, nr. 154 din 27 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 6 august 2018, paragraful 29 sau nr. 366 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 602 din 26 iulie 2017, paragraful 25]. ...