Decizia CCR nr. 718/2020Punctul 32

32. În continuare, Curtea reține că dispozițiile art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală au fost criticate și de autorul Viorel Ene, cât privește sintagma „poate avea loc“. Curtea constată însă că susținerile autorului - privind refuzul instanței de judecată de a introduce în cauză partea responsabilă civilmente, la cererea părții civile, refuz care, în opinia acestuia, contravine prevederilor art. 21 din Constituție - nu pot fi examinate în cadrul controlului de constituționalitate, deoarece instanța de control constituțional, în calitate de garant al supremației Constituției, are rolul de a asigura conformitatea legilor cu Constituția, iar nu și competența de a asigura interpretarea și aplicarea legilor în activitatea judiciară, această competență revenind exclusiv instanțelor judecătorești. Cu alte cuvinte, Curtea constată că autorul excepției nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile art. 21 alin. (1) , cât privește sintagma „poate avea loc“, ci este nemulțumit, în realitate, de modul de interpretare și aplicare a acestor prevederi de lege de către instanța supremă. Or, asemenea aspecte nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte, ci sunt de competența instanței supreme învestite cu soluționarea litigiului în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate. În consecință, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală, cât privește sintagma „poate avea loc“. ...