Decizia CCR nr. 662/2020Punctul 10

10. În continuare, autorii excepției consideră că prevederile art. 10 alin. (1) lit. b) din capitolul VIII din anexa nr. V la Legeacadru nr. 153/2017 încalcă art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, prin neacordarea procentului de majorare pentru funcțiile de conducere. Astfel, autorii susțin că, la data de 1 ianuarie 2018, conform ordinelor de salarizare emise, nu s-a acordat niciun procent de majorare aferent funcțiilor de conducere, în condițiile în care prin actul contestat se face referire la funcțiile de conducere ocupate (procuror general, 10%, prim procuror adjunct, 8%, procuror șef secție, 5%). Potrivit textului de lege menționat, acestea sunt denumite procent de majorare, de natură a reflecta atribuțiile funcției de conducere, prin excepție de la categoria celor generale, individualizate la art. 25 din legea-cadru referitor la sporuri, compensații, adaosuri, prime, indemnizații, inclusiv pentru hrană, ceea ce reflectă intenția legiuitorului de a nu le include în această ultima categorie, în legătură cu care a dispus limitarea într-un cuantum total de 30%. Astfel, din perspectiva previzibilității, pe lângă această diferență de denumire, se constată că legea nu cuprinde nicio normă tranzitorie care să se refere la majorarea acordată pentru funcțiile de conducere prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. b) . Având în vedere și caracterul de normă specială al acestei dispoziții, inclusă în capitolul VIII - Reglementări specifice personalului din sistemul justiției din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, autorii excepției apreciază ca neconstituționale aceste prevederi legale, care ar trebui interpretate în sensul acordării procentelor de majorare din momentul intrării în vigoare a actului normativ, conform principiului imediatei aplicări a legii. ...