Decizia CCR nr. 669/2020Punctul 44

44. Or, Curtea a precizat că așa cum reiese din expunerea de motive a Legii nr. 258/2018 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 52/2017, suspendarea de drept a oricărei proceduri de executare silită până la finele perioadei prevăzute pentru restituire a reprezentat o măsură determinată de faptul că intenția legiuitorului a fost aceea ca restituirea să fie efectuată pe cale administrativă. Așa fiind, suspendarea executărilor silite a intervenit doar pentru perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a ordonanței de urgență și până la data-limită prevăzută pentru restituire, respectiv pentru o perioadă determinată și de scurtă durată, de aproximativ 2 ani. Curtea a constatat, astfel, că această măsură nu este de natură a aduce atingere prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, întrucât perioada la care se referă măsura suspendării nu determină o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești. În acest sens este, de altfel, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, soluționând Cererea nr. 60.858/00 și pronunțând Decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în Cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani și 7 luni de executare a unei hotărâri judecătorești nu este excesiv în condițiile concrete ale cauzei. ...