Decizia CCR nr. 600/2020Punctul 18

18. Prin art. 3 alin. (6) din ordonanța de urgență astfel cum a fost aprobată prin legea criticată se stabilește că debitorul răspunde numai pentru corectitudinea informațiilor furnizate „băncilor“. Or, analizând aceste prevederi, se poate spune fie că legiuitorul a urmărit să înlăture obligația debitorului de a furniza informații corecte în relația cu celelalte entități cuprinse în noțiunea de „creditor“, fie că acesta a omis să coreleze dispozițiile art. 3 alin. (6) din ordonanța de urgență astfel cum a fost aprobată prin legea de aprobare cu dispozițiile art. 1 lit. a) și art. 2 alin. (2) din același act normativ. Prima soluție pare dificil de imaginat, singurul răspuns logic fiind că legiuitorul, din eroare, a omis să facă o corelare a textelor legale. Însă această omisiune conduce în mod direct la o lipsă de claritate și de previzibilitate a legii, sancționabilă cu constatarea neconstituționalității. ...