Decizia CCR nr. 597/2020Punctul 4

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate, în esență, se critică faptul că art. 18^1 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 reglementează un drept de opțiune al persoanei îndreptățite între acțiuni la Fondul „Proprietatea“ și despăgubiri în numerar care poate fi exercitat în termenul de 3 ani prevăzut de alin. (4) al aceluiași articol, ceea ce contravine prevederilor art. 21 alin. (1) și (2) din Legea fundamentală. Astfel, prin stabilirea unui termen de decădere care începe să curgă de la data emiterii unui act administrativ individual, fără obligația autorității de a-l comunica persoanei interesate, se poate ajunge la imposibilitatea valorificării dreptului conferit de acesta, în cazul în care destinatarul nu a avut cunoștință de emiterea actului. Totodată, dacă autoritatea emitentă nu comunică actul sau îl comunică la o adresă incorectă, destinatarul acestuia nu poate lua cunoștință de existența actului, ceea ce conduce la respingerea ca tardiv introdusă a unei acțiuni în justiție pentru contestarea acestuia. Se mai susține că se nesocotesc prevederile art. 44 alin. (1) -(3) din Constituție în situația în care se interpretează că, la data expirării termenului de 3 ani, se stinge însuși dreptul la despăgubiri al persoanei îndreptățite, iar nu doar dreptul său de opțiune între despăgubiri acordate în numerar sau în acțiuni la Fondul „Proprietatea“. S-ar ajunge la situația în care, prin neexercitarea dreptului de opțiune în termenul de 3 ani, persoana îndreptățită, căreia, odată cu emiterea titlului de despăgubire, i s-au stabilit atât existența dreptului de proprietate, cât și întinderea acestuia, ar pierde însuși dreptul de proprietate asupra imobilului. ...