Decizia CCR nr. 597/2020Punctul 24

24. Așadar, față de constatarea incidenței art. 44 alin. (1) din Constituție, Curtea va analiza dacă reglementarea unei obligații de opțiune a persoanei îndreptățite cu privire la modalitatea de valorificare a titlului de despăgubire constituie sau nu o ingerință adusă dreptului de proprietate. De principiu, o asemenea posibilitate de opțiune, poate fi considerată ca fiind un beneficiu, o favoare oferită titularului titlului de despăgubire. Exercitată în termen, această opțiune dă substanță reformei instituită prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 29 iunie 2007, în sensul ca persoana îndreptățită să poată beneficia, în condițiile prevăzute de lege, în funcție de opțiunea sa, de despăgubiri în bani [titluri de plată] sau în acțiuni [titluri de conversie]. Dar beneficiul menționat este doar un aparent avantaj, întrucât se transformă într-un dezavantaj major atunci când nu este exercitat în termen. În această ipoteză, se pierde însuși dreptul de despăgubire, termenul defipt de lege fiind unul de decădere care vizează nu doar dreptul de opțiune, ci și dreptul de despăgubire, coroborat cu împrejurarea că la nivel legal nu este reglementată vreo altă modalitate de despăgubire, subsidiară, aplicabilă în ipoteza neexprimării opțiunii. ...