Decizia CCR nr. 597/2020Punctul 1.4

1.4. În prezenta cauză, autoarea excepției de neconstituționalitate a arătat că art. 18^1 alin. (4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 constituie temeiul juridic pe baza căruia Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților i-a refuzat plata despăgubirii la care ea se aștepta întrucât, deși deținătoare a unui titlu de despăgubire, autoarea excepției nu și-a manifestat opțiunea cu privire la modalitatea concretă de valorificare a acestuia în termenul legal (respectiv conversie în acțiuni emise de Fondul „Proprietatea“ a căror primă tranzacționare a avut loc la data de 25 ianuarie 2011 sau preschimbare în titlu de plată în numerar emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor), adică nu a respectat condițiile prevăzute de lege pentru a putea primi echivalentul valoric al imobilului preluat abuziv de stat în perioada comunistă și care nu mai poate fi restituit în natură. Succesive modificări legislative ce au afectat regimul juridic al despăgubirilor pe care statul român și le-a asumat pentru imobilele preluate abuziv de statul comunist au condus la situația din prezent când, în baza Legii nr. 165/2013, compensarea foștilor proprietari poate fi realizată, alternativ, fie prin bunuri sau servicii, fie prin puncte, însă noile modalități de despăgubire vizează doar foștii proprietari sau succesorii acestora care, de-a lungul timpului, au îndeplinit toate formalitățile și au respectat toate condițiile impuse de lege. Fără a nega faptul că, modalitatea în care statul român a tratat din punct de vedere juridic foștii proprietari ai unor imobile abuziv preluate de statul comunist este criticabilă din perspectiva protecției drepturilor lor fundamentale, fapt confirmat inclusiv de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 12 octombrie 2010 din Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României trebuie însă constatat că atâta vreme cât în această materie a existat un cadru legal, acesta trebuia respectat. Or, autoarea excepției de neconstituționalitate și-a justificat demersul în fața Curții Constituționale prin referirea la o potențială încălcare a liberului său acces la justiție rezultată din faptul că, în cazul său concret, autoritatea emitentă a actului administrativ nu i l-a comunicat în mod corect și, de vreme ce Legea nr. 247/2005 nu stabilește expressis verbis obligația Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a comunica actele titularilor, aceștia nu pot lua cunoștință de conținutul lor și, prin urmare, nu le pot contesta în justiție. ...