Decizia CCR nr. 58/2019Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. În acest sens arată că procedura de stabilire a despăgubirilor a fost finalizată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, autoarei excepției fiindu-i emise titluri de valoare nominală, acestea urmând procedura convertirii în titluri de despăgubire, emise de fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin Decizia nr. 780 din 27 mai 2006, în temeiul titlului VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, cuprins în Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și alte măsuri adiacente. Contestația formulată, prin care se solicita actualizarea valorii despăgubirilor, a fost respinsă prin hotărâre irevocabilă pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, tot anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, statuându-se că reclamanta avea la îndemână căile de atac cuprinse în art. 26 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel încât erau aplicabile doar dispozițiile cuprinse în Legea nr. 247/2005, referitoare la actualizarea valorii înscrise în titlurile de valoare nominală, în raport cu rata inflației, iar nicidecum o reevaluare a imobilului. Prin urmare, se apreciază că situația autoarei excepției de neconstituționalitate nu se încadrează în ipoteza normativă a dispozițiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, care vizează exclusiv situația dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și nesoluționate la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Pe de altă parte, se apreciază că autoarea excepției se încadrează în ipoteza art. 4 teza a treia din Legea nr. 165/2013, autoarea excepției urmărind să beneficieze de o nouă cale de atac în ceea ce privește actualizarea valorii despăgubirilor, care însă nu este prevăzută în Legea nr. 165/2013. Se mai apreciază că, prin respingerea ca inadmisibilă a cauzei reclamantei, respectiv Cauza Popa Țoanca împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a constatat în mod explicit o încălcare a dispozițiilor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a dispozițiilor din art. 1 cuprins în Primul Protocol adițional la Convenție, ci doar a observat că Legea nr. 165/2013 instituie un mecanism eficient de rezolvare a celor 440 de cauze conexate, aflate pe rolul Curții și suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României. De altfel, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, respectiv deciziile nr. 84 din 26 februarie 2015 și nr. 714 din 6 decembrie 2016, procedura de despăgubire prevăzută de Legea nr. 165/2013 nu retroactivează, singurele măsuri legislative instituite fiind unele care vizează o obligație de plată neexecutată. Prin urmare, Curtea Constituțională nu poate legifera, stabilind o nouă cale de atac, în sensul dorit de autoarea excepției de neconstituționalitate, astfel încât excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. ...