Decizia CCR nr. 564/2020Punctul 10

10. Referitor la art. I pct. 5 din legea criticată, autorul sesizării arată că acesta completează Legea nr. 218/2002, prin introducerea unui nou articol, și anume art. 26^1, potrivit căruia, „(1) În cazul instituirii stării de urgență, ori a unor situații excepționale în care este afectată grav ordinea publică, coordonarea aplicării măsurilor dispuse prin decret revine Inspectoratului General al Poliției Române. (2) În condițiile alin. (1) , poliția locală, în totalitate sau numai în anumite unități administrativ-teritoriale, își va desfășura activitatea în subordinea Inspectoratului General al Poliției Române“. În acest context, Guvernul arată că legislația ce reglementează regimul stării de urgență, și anume Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/1999, stabilește că în cazul existenței unor pericole grave actuale sau iminente privind securitatea națională ori funcționarea democrației constituționale, coordonarea măsurilor dispuse prin decret revine Ministerului Administrației și Internelor, iar în situația iminenței producerii ori în cazul producerii unor calamități care fac necesară prevenirea, limitarea sau înlăturarea, după caz, a urmărilor unor dezastre, gestionarea măsurilor dispuse, gestionarea măsurilor revine Sistemului Național de Management al Situațiilor de Urgență. Or, legea criticată însărcinează Inspectoratul General al Poliției Române ca responsabil de coordonarea măsurilor dispuse prin decret, atât în cazul instituirii stării de urgență, cât și în cazul unor situații excepționale în care este grav afectată ordinea publică. Așa fiind, Guvernul apreciază că dispozițiile nou-introduse prin art. I pct. 5 din legea dedusă controlului de constituționalitate contravin prevederilor art. 18 și 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, fiind elaborate cu nerespectarea normelor de tehnică legislativă. ...