Decizia CCR nr. 564/2020Punctul 70

70. În privința celei de-a doua ipoteze, în cazul iminenței producerii ori al producerii unor calamități/dezastre, gestionarea măsurilor dispuse prin decret revine Sistemului Național de Management al Situațiilor de Urgență, sub conducerea nemijlocită a ministrului afacerilor interne și sub coordonarea prim-ministrului. Prin urmare, Curtea observă că pentru gestionarea stării de urgență instituite în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/1999, cu modificările și completările ulterioare, sunt angrenate toate structurile specializate din cadrul Ministerului Afacerilor Interne cu competențe în executarea misiunilor specifice în astfel de situații, precum și forțe de sprijin din cadrul Ministerului Apărării Naționale, context în care competențele de coordonare a măsurilor adoptate în această situație trebuie să aparțină persoanei cu rol decizional la nivelul Ministerului Afacerilor Interne, respectiv ministrului, și nu unei structuri aflate în subordinea ministerului, așa cum se prevede în art. I pct. 5 din legea criticată, și anume Inspectoratului General al Poliției Române. Aceasta deoarece Inspectoratul General al Poliției Române este unitatea centrală din cadrul Poliției Române care, la rândul său, este o structură aflată în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, alături de alte unități, instituții și structuri aflate în subordinea sau în coordonarea Ministerului Afacerilor Interne, precum, cu titlu exemplificativ, Jandarmeria Română, Poliția de Frontieră Română, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, Inspectoratul General de Aviație, Instituția Prefectului etc. ...