Decizia CCR nr. 564/2020Punctul 13

13. Cu privire la modificările aduse Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, autorul sesizării apreciază că acestea nu corespund scopului indicat în cuprinsul instrumentului de prezentare și motivare al inițiativei legislative. Arată, astfel, că din examinarea comparativă a textului propus prin legea criticată, și anume a art. II pct. 1, și cea a actualei reglementări se constată faptul că prin înlocuirea sintagmei „pot fi menținuți“ cu sintagma „sunt menținuți“ din conținutul normativ al art. 69^1 alin. (3) și (4) din Legea nr. 360/2002 se acordă caracter imperativ normei juridice actuale, urmând ca, la cerere, polițiștii să fie menținuți în serviciu până la împlinirea vârstei de 62 de ani, cu condiția ca starea de sănătate a acestora să le permită rezolvarea în foarte bune condiții a atribuțiilor ce le revin. O altă modificare adusă art. 69^1 și 69^2 din Legea nr. 360/2002, cuprinsă și în art. II pct. 2 din legea supusă controlului, este cea referitoare la eliminarea cerinței aprobării anuale a menținerii în serviciu de către ministrul afacerilor interne, soluție legislativă al cărui scop nu este justificat în expunerea de motive. În plus, pentru ofițerii de poliție și agenții de poliție, personalul de specialitate medico-sanitar, indiferent de gradul profesional deținut, nu se elimină doar periodicitatea aprobării, ci însăși cerința aprobării anuale. Autorul sesizării apreciază că aceste măsuri pentru care se impun, „de urgență“, modificarea și completarea Legii nr. 360/2002 trebuiau justificate temeinic în cuprinsul instrumentului de prezentare și motivare, în scopul înțelegerii necesității adoptării acestora și cu respectarea cerințelor de tehnică legislativă referitoare la motivarea actelor normative, întrucât fundamentarea temeinică a inițiativelor legislative previne arbitrarul în activitatea de legiferare, conducând la asigurarea faptului că legile propuse și adoptate răspund unor nevoi sociale reale și totodată dreptății sociale. ...