Decizia CCR nr. 536/2020Punctul 8

8. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Prin calcularea termenului de revizuire de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, care coincide cu data pronunțării acesteia, nu este încălcat dreptul la apărare consacrat de art. 24 din Constituție, întrucât instanța de revizuire nu are competențe să examineze pe fond temeinicia hotărârii atacate, ci dacă prin ultima hotărâre a fost încălcată autoritatea lucrului judecat a unei hotărâri pronunțate anterior. Chiar dacă autoritatea de lucru judecat privește atât dispozitivul hotărârii judecătorești, cât și considerentele pe care acesta se sprijină, în cazul motivului de revizuire privind contrarietatea de hotărâri este protejat numai efectul negativ, nu și efectul pozitiv al autorității de lucru judecat. Acest aspect rezultă din dispozițiile art. 513 alin. (4) teza întâi din Codul de procedură civilă, care prevăd că, dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, în cazul hotărârilor definitive potrivnice, va anula cea din urmă hotărâre. Prin urmare, instanța învestită cu o cerere de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă verifică eventuala încălcare a efectului negativ al autorității de lucru judecat doar prin prisma soluțiilor pronunțate în dosare diferite, între care există identitate de părți, obiect și cauză. Or, soluția pronunțată ulterior poate fi cunoscută de parte încă de la data pronunțării, motiv pentru care aceasta poate formula cererea de revizuire cu respectarea termenului de o lună, care curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. Astfel, pentru stabilirea momentului de la care curge termenul de revizuire de o lună nu este relevantă data la care partea interesată a luat cunoștință de considerentele hotărârii atacate, având în vedere că, în cazul acestui motiv de revizuire, se analizează numai soluțiile din cuprinsul hotărârilor pretins contradictorii, care pot fi cunoscute încă de la momentul pronunțării, nu și considerentele acestor hotărâri. Prin urmare, calcularea termenului de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, care coincide cu data pronunțării, nu conduce la încălcarea dreptului la apărare. ...