Decizia CCR nr. 501/2020Punctul 16

16. Curtea reține, totodată, că, potrivit prevederilor art. 341 alin. (5^1) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară, soluționând plângerea, verifică soluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și a oricăror înscrisuri noi prezentate. Așadar, cu ocazia soluționării plângerii formulate împotriva soluțiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată, judecătorul de cameră preliminară este obligat să procedeze la analiza tuturor documentelor și a materialelor aflate la dosarul cauzei. Este de domeniul evidenței însă că dintre aceste documente și materiale vor fi reținute doar cele care prezintă relevanță din perspectiva soluției pronunțate de procuror, determinând fie menținerea, fie desființarea acesteia. Altfel spus, din ansamblul pieselor aflate la dosarul cauzei, judecătorul de cameră preliminară va acorda o valoare probatorie doar celor care produc efecte asupra situației procesuale a persoanei în privința căreia a fost dispusă soluția de neurmărire sau de netrimitere în judecată, în sensul de a consolida soluția verificată sau de a determina modificarea ei. Mai mult, ca urmare a pronunțării de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 802 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 6 februarie 2018, judecătorul de cameră preliminară, în soluționarea cererii formulate conform art. 340 din Codul de procedură penală, poate administra orice mijloace de probă pe care le consideră necesare pentru verificarea soluției de clasare sau de renunțare la urmărirea penală atacate. ...