Decizia CCR nr. 285/2020Punctul 15

15. Pe de altă parte, analizând coroborat dispozițiile art. 341 alin. (6) și (7) din Codul de procedură penală, Curtea observă că acestea reglementează soluțiile pe care judecătorul de cameră preliminară le poate dispune cu privire la admisibilitatea plângerii formulate împotriva soluției de neurmărire sau de netrimitere în judecată, soluții dispuse de către procuror, după cum în cauză a fost sau nu pusă în mișcare acțiunea penală. În cauzele în care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, judecătorul de cameră preliminară, după ce înlătură inexistența aspectelor legate de tardivitate sau inadmisibilitate a plângerii formulate împotriva soluției de neurmărire sau netrimitere în judecată, verifică și legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale. În cazul în care judecătorul de cameră preliminară admite plângerea și dispune începerea judecății prin încheiere care are valențele unui rechizitoriu, deci, a unei acuzații în materie penală, procurorul și inculpatul pot formula contestație cu privire la acele verificări. Curtea reține că posibilitatea judecătorului de cameră preliminară de a verifica legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale, putând exclude probele nelegal administrate ori, după caz, să sancționeze potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, doar în cauzele în care a fost pusă în mișcare acțiunea penală se fundamentează pe împrejurarea ca, în ipoteza dispunerii începerii judecății, probele astfel excluse să nu mai poată fi avute în vedere la judecarea în fond a cauzei, fapt ce reprezintă o reflectare a exigențelor dreptului la un proces echitabil. Or, în cauzele în care nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală, prin ipoteză este exclusă posibilitatea ca acestea să ajungă în faza de judecată unde probele administrate să poată fi valorificate, astfel că verificarea legalității administrării lor, cu consecința excluderii acelor nelegal administrate, nu numai că nu se impune, dar nu ar avea nicio justificare logică din perspectiva parcursului procedural al respectivei cauze, care este retrimisă la procuror pentru a începe sau pentru a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mișcare acțiunea penală și a completa urmărirea penală. Prin urmare, critica potrivit căreia imposibilitatea judecătorului de cameră preliminară de a verifica legalitatea probelor administrate în faza de urmărire penală într-o cauză în care nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală ar încălca prevederile constituționale cuprinse în art. 21 alin. (1) -(3) referitor la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, precum și în art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiției, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. ...