Decizia CCR nr. 509/2020Punctul 28

28. Totodată, intenția legiuitorului de a sancționa, prin Legea nr. 194/2011, operațiunile cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive care au ca finalitate consumul acestora de către alte persoane decât cele care efectuează operațiunile enumerate la art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 reiese și din expunerea de motive a Legii nr. 194/2011, care, la secțiunea a 2-a - „Motivul emiterii actului normativ“, arată că, „începând cu anul 2008, societatea românească a început să se confrunte cu un fenomen care se amplifică excepțional, legat de dezvoltarea comercializării unor produse denumite generic plante etnobotanice sau droguri ușoare“, că, începând cu luna februarie a anului 2009, „au fost identificate și monitorizate de către organele speciale ale MAI toate magazinele cu acest profil de activitate“ și că „eforturile depuse pentru combaterea acestui fenomen sunt zădărnicite de ușurința cu care se poate modifica formula chimică a substanțelor nocive, astfel încât [...] pot fi comercializate liber, identificarea lor fiind deosebit de dificilă“. În aceeași expunere de motive, la secțiunea a 3-a - „Impactul socioeconomic al proiectului de act normativ“, se prevede că „sănătatea persoanelor va fi protejată ca urmare a interzicerii plantelor și substanțelor prevăzute în proiectul de act normativ“. Având în vedere aceste aspecte, Curtea deduce că Legea nr. 194/2011 are ca scop protejarea vieții și integrității fizice și psihice a persoanelor și, prin aceasta, sănătatea publică a populației, prin prevenirea comercializării produselor susceptibile de a avea efecte psihoactive, așa încât acestea să nu poată ajunge la potențialii consumatori. ...