Decizia CCR nr. 512/2020Punctul 6

6. Referitor la dispozițiile art. 249 alin. (5) din Codul de procedură penală, autoarea excepției consideră că acestea sunt constituționale dacă se recunoaște dreptul suspectului/inculpatului de a vinde, sub supravegherea procurorului ori a instanței, bunurile aflate sub sechestru asigurător, în scopul acoperirii pagubei și a cheltuielilor de judecată. În caz contrar, textul de lege criticat încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată. Arată că suspectul/inculpatul are un interes legitim de a vinde, până la primul termen de judecată, bunurile care fac obiectul măsurii asigurătorii, și anume acela de a acoperi integral prejudiciul material cauzat prin infracțiune și de a beneficia de circumstanța atenuantă legală prevăzută de dispozițiile art. 75 alin. (1) lit. d) fraza întâi din Codul penal sau de o circumstanță atenuantă judecătorească sub acest aspect, având în vedere faptul că rațiunea sechestrului asigurător este tocmai garantarea acoperirii prejudiciului. Menționează că valorificarea prin licitație publică a bunurilor sechestrate, la rămânerea definitivă a hotărârii penale, exclude beneficiul recunoscut de prevederile art. 75 alin. (1) lit. d) fraza întâi din Codul penal. ...