Decizia CCR nr. 510/2020Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului autorului excepției Gheorghe Țarălungă, care arată că excepția a devenit inadmisibilă cu privire la dispozițiile art. 126 alin. (6) din Codul de procedură penală, întrucât, prin Decizia nr. 248 din 16 aprilie 2019, Curtea a constatat că aceste prevederi de lege sunt neconstituționale. În ceea ce privește dispozițiile art. 126 alin. (4) și (5) din Codul de procedură penală, menționează că, prin Decizia nr. 248 din 16 aprilie 2019, excepția a fost respinsă ca inadmisibilă, cu motivarea că aceasta ar fi trebuit ridicată în procedura de cameră preliminară. Consideră însă că prezenta excepție - formulată cu ocazia soluționării apelurilor declarate în cauză - este admisibilă, deoarece sancțiunea administrării probelor prin practici neloiale este nulitatea absolută, care poate fi invocată pe tot parcursul procesului penal, menționând în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 802 din 5 decembrie 2017, paragraful 29. Mai arată că Decizia nr. 784 din 28 noiembrie 2019 nu prezintă relevanță în cauza de față, având în vedere faptul că, în speța respectivă, urmărirea penală se încheiase anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală. Solicită admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 126 alin. (4) și (5) din Codul de procedură penală, întrucât încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) , ale art. 21 și ale art. 24, precum și ale art. 11 alin. (1) și (2) și ale art. 20, raportate la prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reiterând în acest sens argumentele invocate în fața Curții de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Astfel, arată că, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (4) din Codul de procedură penală, confidențialitatea ordonanței procurorului - prin care acesta dispune acordarea statutului de martor amenințat și aplicarea măsurilor de protecție - este impusă în mod total și nediferențiat, ceea ce duce la imposibilitatea de a o contesta, în condițiile în care inculpatul ar trebui să beneficieze de acces liber la justiție, să poată să facă plângere în temeiul prevederilor art. 336 din Codul de procedură penală și să formuleze cereri și excepții în procedura de cameră preliminară și chiar în cursul judecății, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 802 din 5 decembrie 2017. Consideră că este încălcat dreptul la un proces echitabil - în componentele referitoare la contradictorialitate, egalitatea armelor și dreptul la apărare - în cazul în care procurorul dispune în mod nejustificat acordarea statutului de martor amenințat. Susține că dispozițiile art. 126 alin. (5) din Codul de procedură penală sunt neclare și imprevizibile, deoarece nu prevăd: dacă procurorul verifică din oficiu sau și la cerere menținerea condițiilor care au determinat luarea măsurilor de protecție a martorului; intervalul de timp la care procurorul face verificarea; dacă procurorul dispune prin ordonanță motivată numai încetarea măsurilor de protecție sau și menținerea acestora; dacă și ordonanța referitoare la încetarea măsurilor de protecție sau, eventual, la menținerea acestora se păstrează în condiții de confidențialitate. În fine, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate și cu privire la dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. b) teza finală din Codul penal și ale art. 175 alin. (1) lit. b) teza a doua din Codul penal în interpretarea dată prin Decizia nr. 8 din 15 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. ...