Decizia CCR nr. 510/2020Punctul 4

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Arată, astfel, că excepția a devenit inadmisibilă cu privire la dispozițiile art. 126 alin. (6) din Codul de procedură penală, ca urmare a Deciziei nr. 248 din 16 aprilie 2019, prin care Curtea a constatat că dispozițiile de lege menționate sunt neconstituționale. Referitor la prevederile art. 126 alin. (4) și (5) din Codul de procedură penală, care vizează faza de urmărire penală, consideră că acestea nu au legătură cu soluționarea cauzei, întrucât excepția a fost ridicată în cursul judecății în apel, astfel că excepția este inadmisibilă, invocând, în acest sens, Decizia nr. 248 din 16 aprilie 2019, paragrafele 12 și 13. În subsidiar, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 126 alin. (4) și (5) din Codul de procedură penală, întrucât acest caracter confidențial al ordonanței prin care procurorul dispune acordarea statutului de martor amenințat ține de însăși rațiunea măsurii de protecție, astfel că nu pot fi dezvăluite date privind conținutul respectivei ordonanțe. Referitor la verificarea măsurii de către procuror într-o anumită limită de timp, apreciază că nu se impune stabilirea prin lege a unui termen fix, deoarece acesta atât luarea, cât și încetarea măsurii, neimpunându-se emiterea unei ordonanțe și la momentul verificării acesteia, deoarece procurorul nu dispune o prelungire sau o menținere, ci doar face o verificare. Oricând inculpatul se poate adresa procurorului sau instanței pentru a verifica dacă subzistă necesitatea acordării statutului de martor amenințat. În ceea ce privește dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. b) teza finală din Codul penal, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume Decizia nr. 113 din 28 februarie 2019. De asemenea consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a doua din Codul penal în interpretarea dată prin Decizia nr. 8 din 15 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală este neîntemeiată, invocând în acest sens considerentele reținute în Decizia Curții Constituționale nr. 278 din 23 aprilie 2019, paragraful 20.trebuie să varieze de la caz la caz și, oricum, limita termenului o reprezintă închiderea camerei preliminare, ulterior aparținând instanței competența de a verifica necesitatea menținerii măsurii. În continuare, arată că procurorul dispune prin ordonanță motivată ...