Decizia CCR nr. 511/2020Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că excepția a devenit inadmisibilă cu privire la dispozițiile art. 126 alin. (6) din Codul de procedură penală, ca urmare a Deciziei nr. 248 din 16 aprilie 2019, prin care Curtea a constatat că dispozițiile de lege menționate sunt neconstituționale. Referitor la prevederile art. 126 alin. (4) și (5) din Codul de procedură penală, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, întrucât caracterul confidențial al ordonanței prin care procurorul dispune acordarea statutului de martor amenințat ține de însăși rațiunea măsurii de protecție, astfel că nu pot fi dezvăluite date privind conținutul respectivei ordonanțe. Referitor la verificarea măsurii de către procuror, apreciază că nu se impune stabilirea prin lege a unui termen fix, deoarece momentul verificării variază de la caz la caz și, oricum, limitarea în timp este dată de închiderea camerei preliminare, ulterior acestei faze procesuale aparținând instanței competența de a verifica necesitatea menținerii măsurii. Procurorul dispune prin ordonanță motivată luarea și încetarea măsurii, neimpunându-se emiterea unei ordonanțe la momentul celorlalte verificări, deoarece procurorul nu dispune o prelungire sau o menținere a măsurii, ci face numai o verificare, iar inculpatul se poate adresa oricând procurorului sau instanței pentru a verifica dacă subzistă necesitatea recunoașterii statutului de martor amenințat. În ceea ce privește dispozițiile art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume Decizia nr. 87 din 13 februarie 2019. ...