Decizia CCR nr. 462/2023Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată. Referitor la admisibilitatea excepției de neconstituționalitate, se arată că dispozițiile art. 128 alin. (4) din Codul de procedură penală nu au legătură cu soluționarea cauzei. Se susține, în acest sens, că obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 128 alin. (4) din Codul de procedură penală, în condițiile în care inculpatul solicită ridicarea statutului de martor protejat și audierea sa; or, art. 129 din Codul de procedură penală reglementează modalitatea audierii în fața instanței, în faza judecății, a martorului protejat, iar art. 126 alin. (5) din Codul de procedură penală reglementează modalitatea în care procurorul verifică la intervale rezonabile dacă se mențin condițiile care au determinat luarea măsurii, iar dacă acestea au încetat, dispune încetarea măsurii analizate, prin ordonanță. Pe fond, se susține că cererea de ridicare a statului de martor protejat se soluționează, în mod firesc, în camera de consiliu, fără citarea părților, tocmai pentru a da eficiență scopului legii, mai exact pentru asigurarea confidențialității și a efectivității măsurilor de protecție a martorului în cauză de repercusiuni nefavorabile. ...