Decizia CCR nr. 479/2020Punctul 26

26. Față de această împrejurare, în ceea ce privește incriminarea unei fapte, Curtea, în jurisprudența sa, a arătat că dispozițiile legale incriminatoare constituie o expresie a prevederilor art. 23 alin. (12) din Constituție, potrivit cărora „Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii“, care implică exigența ca infracțiunile și pedepsele să fie stabilite numai printr-un act normativ cu forță de lege „în temeiul legii“, iar prin trimiterea la „condițiile legii“ trebuie realizată coroborarea cu art. 1 alin. (5) din Constituție care consacră principiul legalității și care impune obligația ca normele adoptate să fie clare, precise și previzibile, adică să se aplice inclusiv normele de calitate a legii. Curtea a stabilit că cerința de claritate a legii vizează caracterul neechivoc al obiectului reglementării, cea de precizie se referă la exactitatea soluției legislative alese și a limbajului folosit, în timp ce previzibilitatea legii privește scopul și consecințele pe care le antrenează (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragrafele 16-20). ...