DECIZIE 6097/2025Punctul 4

4. Apărările formulate în cauză Intimații M.A.N., M.A.D.R., M.D.L.P.A. au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat. 4.1. M.A.D.R., contrar celor afirmate de societatea recurentă, arată că prin calea de atac exercitată, prima instanță a reținut în mod corect faptul că actul administrativ cu caracter normativ contestat respectă întocmai dispozițiile Legii nr. 24/2000, care nu interzic detalierea prin acte administrative normative cu forță juridică inferioară actului de bază a unor condiții și criterii de aplicare a normei din lege, astfel încât intervenția legislativă din cuprinsul Ordinului nr. 26/2023 se află în aria de dispoziție a normei superioare în executarea căreia a fost emis ordinul și păstrându-se un raport legitim de proporționalitate între actul de bază și norma propusă. În cuprinsul Legii nr. 17/2014 care privește terenurile situate în extravilan nu se regăsește sintagma „vânzare liberă“, sens în care, în prezent, înstrăinarea prin vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan se face numai cu respectarea dispozițiilor legislației cu caracter special aplecabile în domeniu. În acest sens, intimatul solicită să se rețină că sintagma „în condițiile prezentei legi“ condiționează vânzarea terenurilor agricole de emiterea avizelor prevăzute la art. 3 și 9 din lege, justificând executarea controlului asupra modului de aplicare a procedurii privind parcurgerea corectă a etapelor de exercitare a dreptului de preempțiune de către vânzător, cumpărător și, respectiv, potențialul cumpărător, astfel încât înstrăinarea prin vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan fără respectarea dreptului de preempțiune, conform prevederilor art. 4-4^2, sau fără obținerea avizelor să fie sancționată cu nulitatea absolută potrivit prevederilor art. 16. Potrivit dispozițiilor legale, în ipoteza în care niciuna dintre persoanele din categoriile de preemptori nu își exercită dreptul de preempțiune sau renunță la intenția de cumpărare ori nu îndeplinesc condițiile stabilite, respectiv niciuna dintre persoanele din categoria potențialilor cumpărători nu îndeplinește condițiile cerute în termenul legal pentru a putea dobândi terenul agricol din extravilan, înstrăinarea, prin vânzare, se poate face către orice persoană fizică sau juridică, în condițiile legii, astfel cum este reglementat în textul art. 4^1 alin (5) din Legea nr. 17/2014, cu modificările și completările ulterioare. Prin respectarea dispozițiilor legale contestate în prezenta cauză se prefigurează o modalitate de control pe care instituțiile publice cu atribuții în domeniu o exercită, în condițiile legii, în vederea evaluării și atestării îndeplinirii condițiilor cumulative prevăzute de lege de către persoane fizice și juridice, după caz, care își manifestă intenția de cumpărare a unui teren agricol, fiind supuse verificării sub aspectul necesității și oportunității emiterii unui aviz în vederea încheierii contractului de vânzare, îndeplinirii anumitor condiții care, deși sunt prevăzute în sfera rangurilor de preemptori și de potențiali cumpărători, acestea își mențin caracterul obligatoriu și unitar, îndeplinirea lor fiind o măsură adecvată și necesară, raportat la caracterul specific terenurilor agricole și la scopul legii de bază aplicabile în domeniu. În opinia intimatului, instanța de fond a aplicat corect prevederile legale, în mod particular art. 3 și art. 4^1 alin. (5) din Legea nr. 17/2014, care reglementează înstrăinarea terenurilor agricole situate în extravilan, respectându-se procedura stabilită pentru obținerea avizelor necesare, inclusiv termenele prevăzute de lege. Așa cum a stabilit corect instanța de fond, legislația prevede un regim specific de control și avizare în vederea protejării siguranței naționale și a ordinii publice. Avizul M.A.N. este necesar doar în cazul în care terenurile sunt situate în zone specifice, în apropierea frontierelor sau obiectivelor de siguranță națională, iar instanța de fond a stabilit că, în cazul neexercitării dreptului de preempțiune de către persoanele îndreptățite, înstrăinarea terenului poate avea loc în condițiile prevăzute de lege, fiind necesar a se respecta normele referitoare la siguranța națională. Astfel fiind, intimatul apreciază că modificările aduse prin ordin nu contravin prevederilor legale superioare, deoarece acestea se referă doar la procedura administrativă și nu restrâng drepturile prevăzute de Legea nr. 17/2014. ... 4.2. M.A.N. arată că instanța de fond a analizat, pe lângă dispozițiile art. 4^1 alin. (5) , respectiv ale art. 9 alin. (2) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, cu modificările și completările ulterioare, și incidența dispozițiilor art. 58 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, reținând că ceea ce reclamanta sugerează este că ordinul ar fi trebuit să conțină și referiri explicite la situația prevăzută la art. 4^1 alin. (5) din lege. Condiția de la art. 4 alin. (2) lit. e) din Ordinul nr. 26/2023 nu poate fi interpretată că ar limita, prin ea însăși, exercițiul dreptului de proprietate sub aspectul imposibilității înstrăinării libere (către terții care nu sunt nici preemptori, nici potențiali cumpărători). În acest context, nu se poate reține încălcarea art. 58 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, potrivit căruia actele normative nu pot fi modificate decât prin acte normative de același nivel sau de nivel superior. Intimatul mai susține că dispozițiile criticate de recurenta-reclamantă nu reglementează nicio restricție sau excludere a persoanelor fizice sau juridice de la cumpărarea de terenuri agricole situate în extravilan, ci impun anumite condiții și criterii obiective care vizează capacitatea cumpărătorului de a menține categoria de folosință a terenului agricol extravilan și de a-l lucra în mod efectiv, în vederea punerii în valoare a proprietății funciare pentru realizarea scopului legii, conform Deciziei Curții Constituționale nr. 586/2020, definitivă și general obligatorie. ... ...