Decizia ÎCCJ nr. 415/2025 (HP)Punctul IV

IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii 24. Prin Încheierea de ședință din 20 martie 2025, instanța de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, respectiv: a) există o cauză aflată în curs de judecată pe rolul Curții de Apel Iași, ce judecă în ultimă instanță, în conformitate cu prevederile art. 96 pct. 2, art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă și ale art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările ulterioare (Legea nr. 62/2011); ... b) soluționarea apelului depinde de modalitatea de interpretare și aplicare a prevederilor art. 115 alin. (2) raportate la cele ale art. 113, 135 și 137 din Codul muncii. În dosarul de apel în cadrul căruia a fost formulată sesizarea, pentru a analiza în drept soluția dată de prima instanță asupra pretențiilor bănești ale reclamantului, justificate prin pretinsa neacordare integrală a repausului săptămânal și întemeiate pe art. 137 alin. (4) și (5) din Codul muncii, se impune interpretarea art. 115 alin. (2) raportat la art. 135 coroborat cu art. 137 din Codul muncii, respectiv identificarea duratei repausului subsecvent ultimei ture de lucru din săptămână (tura care precedă repausul săptămânal), cuvenit în cazul lucrătorilor cu program inegal care lucrează în ture de 12 ore. Totodată, în privința nivelului compensațiilor la care ar fi îndreptățit salariatul, soluționarea apelului depinde de interpretarea art. 137 alin. (4) și (5) din Codul muncii, în sensul de a se stabili dacă se cuvine salariatului compensația pentru munca desfășurată în intervale în care ar fi trebuit să se afle în repaus săptămânal, chiar dacă munca prestată în acele zile nu este în afara duratei normale a timpului de muncă; ... c) dificultatea lămuririi chestiunilor de drept în discuție survine pe fondul existenței unor norme distincte de repartizare a timpului de muncă în cazul programului de lucru uniform față de cel inegal [art. 113 alin. (1) și (2) din Codul muncii], dar fără o reglementare corelativă în capitolul dedicat repausurilor periodice și fără o reglementare explicită a raportului dintre repausul zilnic și cel săptămânal (art. 135 și 137 din Codul muncii), precum și din reglementarea unor durate diferite de repaus fără o delimitare a câmpului de acțiune a fiecărei norme (art. 115 și 135 din Codul muncii), din reglementarea lacunară a situației în care repausul săptămânal este acordat cumulat prin raportare la o altă perioadă de referință decât săptămâna de lucru de 7 zile [art. 137 alin. (4) și (5) din Codul muncii], toate acestea alăturate necesității de interpretare a prevederilor legii naționale în conformitate cu dreptul comunitar care impune, prin art. 5 alin. (1) din Directiva 2003/88/CE, acordarea unei perioade de repaus zilnic care precedă perioada de repaus săptămânal și se cumulează cu aceasta. ... d) Curtea de apel a constatat că din prevederile legale menționate nu rezultă dacă aceste compensații, prevăzute de art. 137 alin. (5) din Codul muncii, se cuvin doar dacă munca prestată în zile de repaus săptămânal este totodată și în afara duratei normale a timpului de muncă. Art. 137 alin. (4) din Codul muncii folosește sintagma „activitate continuă“, dar fără a reglementa explicit o activitate peste normă. ... e) În privința noutății chestiunilor de drept sunt invocate Hotărârea CJUE din 2.03.2023 și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept nr. 65 din 26 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 13 ianuarie 2021 (Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 65/2020), arătându-se că, deși în cadrul acestei din urmă hotărâri, instanța supremă a făcut trimitere la prevederile generale din legislația primară a muncii, respectiv la art. 137 alin. (4) și (5) din Codul muncii, situația din speță ridică o chestiune diferită. În decizia sus-menționată s-a analizat aplicarea cumulativă a două sporuri reglementate în alte acte normative pentru a remunera aspecte diferite ale prestării aceleiași munci, în timp ce art. 137 alin. (4) și (5) din Codul muncii reglementează un aspect unic, cel al neacordării repausului săptămânal în cadența normată ca regulă, la 5 zile de muncă - 2 zile de repaus. ... f) În urma consultării jurisprudenței instanței supreme s-a constatat că, asupra acestor probleme de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-o hotărâre pronunțată în recurs în interesul legii. ... g) Problemele de drept în discuție nu fac obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, conform evidențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție, consultate la data pronunțării încheierii de sesizare. ... ... ...