Decizia ÎCCJ nr. 415/2025 (HP)Punctul VII

VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie 31. Ca urmare a consultării instanțelor de judecată au fost comunicate nouă hotărâri judecătorești definitive, din care rezultă o orientare jurisprudențială unanimă în sensul că: a) în ceea ce privește prima chestiune de drept supusă dezlegării, în interpretarea art. 115 alin. (2) din Codul muncii, perioada de repaus de 24 de ore reprezintă un repaus zilnic și, în cazul ultimei ture din săptămâna de lucru, se cumulează cu repausul săptămânal prevăzut de art. 137 din Codul muncii; ... b) în ceea ce privește cea de-a doua chestiune de drept supusă dezlegării, în interpretarea art. 137 alin. (5) din Codul muncii, compensația pentru munca desfășurată în zile de repaus săptămânal, egală cu dublul compensațiilor aferente sporului pentru munca suplimentară, se cuvine salariatului chiar dacă munca prestată în zile de repaus săptămânal nu este înafara duratei normale a timpului de muncă. ... ... 32. Din punctele de vedere teoretice transmise de către instanțele consultate au rezultat două opinii. ... + Prima chestiune de drept 33. Într-o primă opinie, majoritară, s-a apreciat că, în interpretarea art. 115 alin. (2) din Codul muncii, perioada de repaus de 24 de ore reprezintă un repaus zilnic și, în cazul ultimei ture din săptămâna de lucru, se cumulează cu repausul săptămânal prevăzut de art. 137 din Codul muncii. ... 34. În susținerea acestei orientări au fost invocate dispozițiile articolelor 3, 5 și 15 din Directiva 2003/88/CE, precum și Hotărârea CJUE din 2 martie 2023, pronunțată în Cauza C477/21, IH împotriva MÁV-START Vasúti Személyszállító Zrt., concluzionându-se că, în condițiile în care perioadele de 11 ore și 24 de ore sunt reglementate de Directiva 2003/88/CE ca reprezentând duratele minime de repaus zilnic și repaus săptămânal, iar prin legislația națională [art. 115 alin. (2) și art. 137 alin. (1) din Codul muncii] s-au reglementat, pentru ipoteza supusă judecății, durate mai mari, de 24 de ore, respectiv 48 de ore, normele interne nefăcând altceva decât să transpună prevederile directivei într-un mod mai favorabil angajaților, permis de actul normativ european, natura juridică a perioadelor de timp arătate nu poate fi diferită, iar interpretarea dată de CJUE este pe deplin aplicabilă. ... 35. Cu privire la raporturile dintre dispozițiile art. 135 și ale art. 115 alin. (2) din Codul muncii s-a reținut că primele au un caracter general și stabilesc limitele minime, în vreme ce perioada de 24 de ore este mai mare decât aceste limite și este reglementată de art. 115 alin. (2) din Codul muncii pentru ipoteza indicată în acest articol, natura juridică fiind în esență aceeași. ... 36. Acordarea cumulată a repausului zilnic și a celui săptămânal este o regulă care se impune pentru toate categoriile de lucrători, prin urmare, inclusiv salariatul cu un program neuniform, indiferent de efectuarea normei de muncă de 40 de ore pe săptămână, trebuie să aibă asigurat un repaus cumulat, zilnic și săptămânal. ... 37. Într-o altă opinie teoretică, minoritară, s-a apreciat că, în cazul repausului zilnic de 24 de ore, prevăzut de art. 115 alin. (2) din Codul muncii, pentru respectarea dreptului la repaus săptămânal de 48 de ore consecutive, nu se impune un repaus cumulat de 72 de ore. ... 38. În susținerea acestei orientări teoretice s-a argumentat că, pentru situația salariatului cu program neuniform, inegal, prin art. 113 alin. (2) din Codul muncii, legiuitorul impune doar respectarea limitei maxime a duratei normale a timpului de muncă, de 40 de ore pe săptămână, fără a mai reglementa o anumită cadență a timpilor de lucru și de repaus. ... 39. Prevederea asigură indirect respectarea duratei totale a perioadelor de repaus dintr-o săptămână, dar poate fi considerată o excepție de la duratele perioadelor de repaus privite individual, căci repartizarea inegală a timpului de muncă va atrage implicit o dispunere neuniformă a repausurilor. ... 40. Săptămâna de lucru, în această repartizare inegală, nu ar mai asigura în mod natural, automat, o perioadă separată și integrală de repaus zilnic după ultima tură din săptămâna de lucru și înainte de repausul săptămânal, ci repausurile zilnice ar putea fi repartizate pe parcursul celor cinci zile de lucru în mod neuniform, în funcție de programarea efectuată de angajator. ... + Cea de-a doua chestiune de drept 41. Într-o primă opinie teoretică s-a apreciat că, în interpretarea art. 137 alin. (5) din Codul muncii, compensația pentru munca desfășurată în zile de repaus săptămânal, egală cu dublul compensațiilor aferente sporului pentru munca suplimentară, se cuvine salariatului chiar dacă munca prestată în zile de repaus săptămânal nu este în afara duratei normale a timpului de muncă. ... 42. În susținerea acestei orientări teoretice s-a arătat că art. 137 alin. (4) din Codul muncii nu conține vreo dispoziție care să justifice aplicarea doar în situația în care se efectuează ore suplimentare în zile ce ar fi trebuit să constituie repaus săptămânal, iar trimiterea din art. 137 alin. (5) din Codul muncii la prevederile art. 123 alin. (2) din același cod servește doar pentru cuantificarea compensațiilor cuvenite, fără a condiționa acordarea acestora de efectuarea de ore suplimentare. ... 43. Art. 137 alin. (5) din Codul muncii este o prevedere legală în favoarea angajatului, menită să compenseze afectarea dreptului acestuia la repausul săptămânal, conform alin. (4) din cuprinsul aceluiași articol, fiind suficientă existența unei situații excepționale, autorizarea inspectoratului teritorial de muncă și acordul sindicatului, respectiv acordarea repausului cumulat cu repausul săptămânal următor. ... 44. Un alt argument invocat are în vedere organizarea Codului muncii, respectiv faptul că art. 123 din codul menționat se regăsește în secțiunea a 2-a - „Munca suplimentară“ a capitolului I - „Timpul de muncă“, iar art. 137 se regăsește în secțiunea a 2-a - „Repausul săptămânal“ a capitolului II - „Repausuri periodice“. ... 45. Într-o altă opinie teoretică s-a apreciat că, în interpretarea art. 137 alin. (5) din Codul muncii, compensația pentru munca desfășurată în zile de repaus săptămânal, egală cu dublul compensațiilor aferente sporului pentru munca suplimentară, nu se acordă salariatului dacă munca prestată în zile de repaus săptămânal nu este în afara duratei normale a timpului de muncă. ... 46. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat faptul că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. ... ...