Decizia CCR nr. 384/2020Punctul 7.1

7.1. Autorul excepției de neconstituționalitate a mai susținut și că inexistența unui mecanism de apărare a persoanei vizate de o astfel de revocare face ca întregul procedeu să fie un demers lăsat la discreția exclusivă a puterii publice. Or, pe de o parte, din punct de vedere factual, această susținere este falsă. Prin Hotărârea CSM nr. 444 din 27 iunie 2017, care a avizat favorabil solicitarea de revocare din funcția de procuror la DIICOT a autorului excepției de neconstituționalitate, s-a reținut că acesta a formulat obiecțiuni și a administrat probe în fața CSM. Altfel spus, autorul excepției de neconstituționalitate nu a beneficiat doar de accesul liber la justiție, ci și de o fază administrativ-jurisdicțională anterioară, în fața CSM, în care a putut inclusiv să administreze probe. Urmare a faptului că revocarea s-a produs anterior modificării Legii nr. 303/2004 prin Legea nr. 242/2018, contestarea evaluării în urma căreia s-a ajuns la concluzia „exercitării necorespunzătoare a atribuțiilor specifice funcției“ a fost realizată în fața plenului CSM, care, conform art. 40 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 în redactarea inițială, a acționat în calitate de instanță de judecată. Prin Hotărârea CSM nr. 526 din 4 iulie 2017 s-a dispus încetarea activității la DIICOT a autorului excepției de neconstituționalitate ca urmare a revocării sale din funcție dispusă prin Ordinul nr. 564 din 29 iunie 2017 al procurorului-șef DIICOT și revenirea acestuia la Parchetul de pe lângă Judecătoria Huedin (unitate de parchet de la care provenea). Actul administrativ, respectiv Ordinul procurorului-șef al DIICOT de revocare din funcție a autorului excepției de neconstituționalitate, a fost atacat la Curtea de Apel București - Secția de contencios administrativ cu acțiune în anulare în Dosarul nr. 4.103/2/2017. ...