Decizia CCR nr. 363/2020Punctul 12

12. Potrivit art. 8 alin. (2) din Convenția nr. 87/1948 a Organizației Internaționale a Muncii privind libertatea sindicală și apărarea dreptului sindical, „Legislația națională nu va trebui să prejudicieze și nici să fie aplicată în așa fel încât să prejudicieze garanțiile prevăzute de prezenta convenție“. Potrivit art. 11 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, „orice persoană are dreptul la (...) libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a constitui cu alții sindicate și de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale“. Cu alte cuvinte, constituirea de sindicate și afilierea la sindicate au scopul clar de a ajuta la apărarea intereselor persoanelor/membrilor de sindicat respectivi. Or, acest drept de asociere devine iluzoriu și golit de conținut, câtă vreme federația sindicală pe care au constituit-o sau la care au aderat, în speță FSIE, este pusă în imposibilitatea de a le apăra drepturile și libertățile fundamentale din cauza art. 96 alin. (3) și următoarelor din Legea nr. 1/2011. Mai mult, potrivit art. 11 alin. (1) din convenția menționată, exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât cele prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea națională, siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății, a moralei ori a drepturilor și a libertăților altora. Totodată, potrivit art. 17 „Interzicerea abuzului de drept din Convenție“ și art. 54 „Interzicerea abuzului de drept“ din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, este interzis abuzul de drept sub aspectul că niciun stat nu are „un drept oarecare de a desfășura o activitate sau de a îndeplini un act ce urmărește distrugerea drepturilor sau a libertăților recunoscute de prezenta convenție sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi și libertăți decât acelea prevăzute de această convenție.“ Or, raportat la normele europene/internaționale menționate, rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că reclamantei-autoare a excepției de neconstituționalitate - FSIE și membrilor săi de sindicat le este încălcat dreptul de a beneficia de protecția garantată privind restrângerea strict condiționată a unor drepturi și libertăți, dreptul de asociere din cauza îngrădirii dreptului de apărare și reprezentare sindicală a intereselor profesionale, economice, sociale și sindicale ale membrilor de sindicat în raport cu angajatorii (unitățile de învățământ preuniversitar de stat) și cu organizațiile acestora (inspectoratele școlare județene) prin excluderea participării sale, în calitate de observator sindical, la ședințele consiliului de administrație ale unităților de învățământ preuniversitar de stat în care are membri de sindicat și are reprezentativitate, precum și prin excluderea participării la ședințele consiliului de administrație ale inspectoratelor școlare județene din județele în care are membri de sindicat. Astfel, prevederile art. 96 alin. (3) din Legea nr. 1/2011 contravin și art. 15 alin. (1) din Constituție, prin îngrădirea „dreptului universalității“. ...