Decizia CCR nr. 309/2020Punctul 20

20. Analizându-și propria jurisprudență și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție mai sus analizată, Curtea constată că acestea converg în a susține caracterul de variantă agravată al normei de la art. 309 din Codul penal, și nu de circumstanță agravantă legală, a infracțiunilor de corupție și de serviciu enumerate în textul acesteia. Acest aspect determină raportarea pedepsei aplicate, potrivit legii vechi, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare la limita specială maximă a pedepsei prevăzută pentru aceeași infracțiune cu producerea unor consecințe deosebit de grave, la art. 309 din Codul penal, fără ca, în aplicarea prevederilor art. 6 alin. (1) din Codul penal, coroborate cu cele ale art. 595 alin. (1) din Codul de procedură penală, să fie avută în vedere modificarea pragului valoric, prevăzut la art. 183 din Codul penal, care determină reținerea producerii consecințelor deosebit de grave. O astfel de abordare ar determina, așa cum cele două instanțe au reținut in jurisprudența mai sus analizată, o reapreciere a elementelor laturii obiective a infracțiunii, putând duce la o reîncadrare a faptelor, aspect ce presupune încălcarea autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești pronunțate sub imperiul legii vechi, cu consecința încălcării dispozițiilor art. 15 alin. (1) din Constituție. ...