Decizia CCR nr. 306/2020Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că sintagma „instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei“ din cuprinsul art. 88 alin. (3) din Codul penal este neclară, întrucât prin revocarea amânării aplicării pedepsei se ajunge la obligativitatea executării acesteia, deși art. 91 alin. (1) din Codul penal dă posibilitatea pronunțării soluției executării pedepsei sub supraveghere, în cazul în care persoana în cauză a mai fost condamnată la o pedeapsă cu închisoarea mai mică de 1 an. Se arată că, în acest fel, se creează discriminare între persoanele în privința cărora s-a dispus o modalitate de executare a pedepsei mai ușoară - respectiv amânarea aplicării pedepsei, care nu mai pot beneficia de executarea pedepsei sub supraveghere, și cele care au fost condamnate la pedeapsa închisorii cu executare - modalitate de executare mai grea și care pot beneficia de executarea pedepsei sub supraveghere. Se arată că, în mod similar, prevederile art. 91 alin. (3) lit. b) din Codul penal exclud aplicarea dispozițiilor art. 91 alin. (1) din același cod persoanei care a beneficiat de amânarea aplicării pedepsei, în timp ce persoanei condamnate la pedeapsa închisorii de până la 1 an i se poate aplica suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. ...