Decizia CCR nr. 15/2025Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 88 alin. (3) din Codul penal încalcă principiile constituționale privind egalitatea cetățenilor în fața legii și înfăptuirea justiției, întrucât exclud posibilitatea ca instanța judecătorească să aprecieze, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate în termenul de supraveghere al amânării aplicării unei pedepse, în ce măsură se impun revocarea amânării și aplicarea pedepsei, respectiv executarea acesteia. Arată că, deși soluția de amânare a aplicării pedepsei este mai blândă decât soluția de condamnare cu dispunerea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, regimul revocării amânării aplicării pedepsei este mult mai aspru decât regimul revocării celeilalte soluții. Astfel, în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, dispozițiile art. 96 alin. (4) din Codul penal obligă instanța să revoce suspendarea numai în cazul în care pedeapsa stabilită pentru noua infracțiune este pedeapsa închisorii. Așadar, în situația în care se pronunță o soluție de condamnare la pedeapsa amenzii, revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere nu mai este obligatorie. În schimb, în cazul revocării amânării aplicării pedepsei, instanța judecătorească este obligată să dispună aplicarea și executarea pedepsei, ceea ce este de natură să creeze discriminare între inculpații cărora li se aplică soluția de amânare a aplicării pedepsei și cei condamnați cu privire la care se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. De asemenea, autorul excepției susține că dispozițiile art. 475 și ale art. 476 alin. (1) din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituționale privind accesul liber la justiție și folosirea căilor de atac, întrucât permit numai unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, să solicite Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a unei cauze, iar încheierea prin care instanța de judecată respinge cererea unei părți de sesizare a instanței supreme în acest scop nu este supusă niciunei căi de atac. ...