Decizia CCR nr. 284/2020Punctul 8

8. Autorul excepției susține că „erorile judiciare nu trebuie tratate ca niște chestiuni abstracte, pentru că aceste erori vizează viețile oamenilor care pentru o perioadă de timp au luat un alt drum decât cel normal“, astfel că „legiuitorul trebuie să aibă în vedere posibilitatea ca cetățeanul onest, declarat nevinovat, să își poată recupera prejudiciile suferite în urma unor soluții de achitare“. Având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 538 și 539 din Codul de procedură penală, poate beneficia de instituția reparării prejudiciului produs în urma unei erori judiciare doar un inculpat care a fost condamnat definitiv și achitat în urma rejudecării cauzei sau care în cursul procesului penal a fost privat nelegal de libertate, apreciază că normele procedurale sunt neconstituționale, întrucât limitează la situațiile prevăzute și nu se referă și la despăgubirile care se cuvin victimelor în cazul erorilor judiciare produse în cadrul urmăririi penale, respectiv după trimiterea în judecată pe nedrept, ca o componentă a procesului penal. Dispozițiile criticate contravin și art. 52 alin. (3) din Constituție, sintagma „în condițiile legii“ folosită de norma constituțională referindu-se la întinderea răspunderii patrimoniale a statului și nicidecum la înlăturarea răspunderii acestuia în ipoteza unor cazuri ce constituie erori judiciare. Deși este vorba de aceeași calitate în ambele situații, legiuitorul dă posibilitatea reparării prejudiciului suferit doar pentru un anumit tip de inculpat, și anume cel care nu a fost achitat de o instanță decât după ce a fost inițial condamnat și cel față de care s-a luat în faza de urmărire penală sau în cea de judecată o măsură privativă/restrictivă de libertate. De aici, concluzia că nu orice tip de inculpat are posibilitatea reparării prejudiciului suferit în cazul unei erori judiciare, existând practic o discriminare între inculpați. Or, este evident ca răspunderea statului trebuie antrenată câtă vreme imaginea publică a apelantului-reclamant a fost compromisă ca urmare a faptelor ce au fost greșit reținute în sarcina sa. Autorul excepției nu poartă niciun fel de vină pentru faptul că s-a dispus în mod eronat trimiterea sa în judecată, astfel că nu poate fi pus în imposibilitatea de a-și recupera sumele de bani cheltuite în scopul apărării sale, care a condus la soluția de achitare. ...