Decizia CCR nr. 239/2020Punctul 8

8. De asemenea, Guvernul susține că dispozițiile din cuprinsul legii criticate referitoare la art. 15 alin. (10) din Legea nr. 21/1996 se remarcă prin neclaritate, deoarece se referă la revocarea de drept pentru cazul prevăzut la alin. (9) lit. f) , deși în acest text de lege sunt prevăzute trei cazuri de revocare: „cazul în care candidatul nu îndeplinește condițiile necesare cerute de lege pentru numirea în funcție, pentru încălcarea gravă a prezentei legi sau pentru condamnare, prin hotărâre judecătorească definitivă pentru săvârșirea unei infracțiuni“. Astfel, cazul în care candidatul nu îndeplinește condițiile necesare cerute de lege pentru numirea în funcție nu constituie din punct de vedere juridic un caz de revocare, ci un motiv de refuzare a numirii, iar pentru situația încălcării grave a prezentei legi sau pentru condamnare, prin hotărâre judecătorească definitivă pentru săvârșirea unei infracțiuni, nu are cum să intervină așa-numita „revocare de drept“. Revocarea de drept este un nonsens juridic, deoarece, prin esența ei, revocarea presupune o manifestare de voință expresă a autorității emitente a unui act administrativ. ...