Decizia CCR nr. 239/2020Punctul 41

41. Președintele României arată că dispozițiile alin. (6) al noului art. 21^1 - art. I pct. 7 din legea criticată, cu referire la pct. 3^3 - contravin art. 16 și art. 124 alin. (1) și (2) din Constituție. Astfel, alin. (6) al noului art. 21^1 prevede: „Funcționarii publici de specialitate ai Consiliului Concurenței pot fi percheziționați, reținuți sau arestați preventiv numai cu acordul președintelui Consiliului Concurenței.“ Această normă instituie un privilegiu nejustificat pentru funcționarii publici de specialitate ai Consiliului Concurenței, în sensul că aceștia pot fi percheziționați, reținuți sau arestați preventiv numai cu acordul președintelui Consiliului Concurenței, și încalcă principiul egalității în drepturi prevăzut de art. 16 din Constituție, astfel cum a fost analizat în jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 136 din 20 martie 2018 cu referire, în principal, la imunitatea judecătorului constituțional, dar cu o valoare de principiu de necontestat. În concluzie, opțiunea legiuitorului prin care se instituie condiția acordului președintelui Consiliului Concurenței în cazul percheziționării, reținerii ori arestării preventive pentru funcționarii publici de specialitate ai Consiliului Concurenței nu are ca fundament un criteriu obiectiv și rațional, excedează necesității protecției funcției publice și nu poate avea valoarea unei garanții a înfăptuirii prerogativelor legale. Funcționarii publici de specialitate ai Consiliului Concurenței își desfășoară activitatea în scopul protecției, menținerii și stimulării concurenței și a unui mediu concurențial normal, în vederea promovării intereselor consumatorilor, norma criticată instituind un privilegiu nejustificat în ceea ce privește dispunerea acestor măsuri procesual penale și, în consecință, chiar în derularea procesului penal. ...