Decizia CCR nr. 218/2020Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 126 alin. (5) din Codul de procedură penală, instanța supremă, autoare a excepției de neconstituționalitate, susține că, prin modul în care au fost reglementate, acestea substituie atributul instanței de judecată de a putea verifica și aprecia, în faza de judecată - prin raportare la dispozițiile art. 6 din Convenție și ale art. 3 din Codul de procedură penală care reglementează separația funcțiilor judiciare, în mod direct și independent - posibilitatea de a menține sau nu calitatea de martor cu identitate protejată. Reține că prin actualul Cod de procedură penală, intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014, s-a încercat înlăturarea incompatibilităților în exercitarea funcțiilor judiciare, fiind regândite și restabilite locul și rolul fiecărui organ judiciar, și au fost introduse noi instituții, pe poziții și competențe care să garanteze separarea funcțiilor judiciare în procesul penal și să asigure desfășurarea operativă a procedurilor, imparțialitatea și credibilitatea în exercitarea atribuțiilor fiecărui organ judiciar. Astfel, dispozițiile art. 3 din Codul de procedură penală reglementează principiul separației funcțiilor judiciare, în cuprinsul alin. (1) fiind enumerate funcția de urmărire penală, funcția de dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală, funcția de verificare a legalității trimiterii ori netrimiterii în judecată și funcția de judecată. Funcția de urmărire penală este exercitată de procuror și de către organele de cercetare penală, prin strângerea probelor necesare pentru a se constata dacă există sau nu temeiuri de trimitere în judecată. Funcția de dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei se exercită, de principiu, de către judecătorul de drepturi și libertăți. Funcția de verificare a legalității trimiterii sau netrimiterii în judecată este exercitată de judecătorul de cameră preliminară, care verifică legalitatea actului de trimitere în judecată și a probelor pe care acesta se bazează, precum și legalitatea soluțiilor de netrimitere în judecată. Funcția de judecată se exercită de către completuri de judecată constituite în condițiile legii. De asemenea, observă că, în aplicarea dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Codul de procedură penală, legiuitorul a prevăzut la alin. (3) teza întâi al aceluiași articol că exercitarea unei funcții judiciare este incompatibilă cu exercitarea unei alte funcții judiciare. De la această regulă, prin art. 3 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală, legiuitorul a reglementat o excepție conform căreia funcția de verificare a legalității trimiterii ori netrimiterii în judecată, prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. c) din același act normativ, este compatibilă cu funcția de judecată. Astfel, judecătorul de cameră preliminară, ulterior verificării legalității soluțiilor de trimitere sau netrimitere în judecată, poate să participe la judecarea fondului cauzei. În concluzie, autoarea excepției constată că, prin norma prevăzută la art. 126 alin. (5) din Codul de procedură penală, se atribuie competență exclusivă procurorului pentru a aprecia dacă se mențin condițiile care au determinat luarea măsurilor de protecție a martorilor, acesta putând dispune în acest sens, chiar dacă respectiva cauză nu se mai află în faza de urmărire penală și organul de urmărire penală s-a dezînvestit prin sesizarea instanței de judecată prin rechizitoriu. Apreciază că, în baza principiului separației funcțiilor judiciare, singurul organ competent să dispună, după sesizarea instanței de judecată, cu privire la menținerea condițiilor care au determinat luarea măsurilor de protecție a martorilor este organul în fața căruia cauza este pendinte, respectiv instanța de judecată. Susține că a substitui acest atribut al instanței, de a verifica dacă se mențin condițiile care au determinat luarea măsurilor de protecție, încalcă principiul separațiilor funcțiilor judiciare consacrat de art. 3 din Codul de procedură penală, art. 6 din Convenție, art. 126 alin. (1) și art. 21 alin. (3) din Constituție. ...