Decizia CCR nr. 33/2021Punctul 6

6. Tribunalul București - Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că noul Cod de procedură penală reglementează principiul separării funcțiilor judiciare, în cuprinsul prevederilor art. 3 alin. (1) din acest cod fiind enumerate: funcția de urmărire penală, funcția de dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală, funcția de verificare a legalității trimiterii ori netrimiterii în judecată și funcția de judecată. Funcția de urmărire penală este exercitată de procuror și de organele de cercetare penală, prin strângerea probelor necesare pentru a se constata dacă există sau nu temeiuri de trimitere în judecată. Funcția de dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei se exercită, de principiu, de judecătorul de drepturi și libertăți. Funcția de verificare a legalității trimiterii sau netrimiterii în judecată este exercitată de judecătorul de cameră preliminară, care verifică legalitatea actului de trimitere în judecată și a administrării probelor pe care acesta se bazează și, respectiv, soluționează plângerile împotriva soluțiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată. Funcția de judecată se exercită de către completuri de judecată constituite în condițiile legii. Dispozițiile art. 250 alin. (5^1) din Codul de procedură penală reglementează, în mod expres, o altă competență a judecătorului de cameră preliminară, în temeiul prevederilor art. 54 lit. d) din Codul de procedură penală, ținând cont de împrejurarea că dosarul nu se mai află în faza de urmărire penală. De asemenea, arată că funcția de dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei se exercită, de principiu, de judecătorul de drepturi și libertăți, existând posibilitatea de a fi reglementate excepții - așa cum sunt dispozițiile de lege criticate -, precum și situațiile în care judecătorul de cameră preliminară se pronunță asupra cererilor privind măsurile preventive, formulate în faza de urmărire penală, dar nesoluționate până la sesizarea instanței. Totodată, mai reține că stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului penal, deci și reglementarea funcțiilor judiciare, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. ...