Decizia CCR nr. 236/2020Punctul 37

37. În aceste condiții, în raport cu jurisprudența citată, Curtea constată că dreptul la tăcere și dreptul de a nu contribui la propria incriminare sunt atât o consecință directă a prezumției de nevinovăție, cât și o garanție a echității procedurii, consacrate în paragrafele 1 și 2 ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în condițiile în care paragraful 1 cuprinde garanții ale „acuzatului“ în materie penală, iar câmpul de aplicare ratione personae al paragrafului 2 al art. 6 din Convenție are o sferă mai largă, incluzând și martorul. ...