Decizia CCR nr. 47/2025Punctul 18

18. În ceea ce privește dreptul la tăcere și dreptul de a nu contribui la propria incriminare, Curtea a reținut (Decizia nr. 236 din 2 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 8 iulie 2020, paragrafele 36 și 37), în acord cu jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, că aceste drepturi au o existență de sine stătătoare, nu sunt drepturi absolute și reprezintă atât o consecință directă a prezumției de nevinovăție, cât și o garanție a echității procedurii, izvorâte din exigența echității procedurii la care fac referire paragrafele 1 și 2 ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Hotărârea din 17 decembrie 1996, pronunțată în Cauza Saunders împotriva Regatului Unit, paragrafele 68 și 69; Hotărârea din 21 decembrie 2000, pronunțată în Cauza Heaney și McGuinness împotriva Irlandei, paragraful 40, sau Hotărârea din 8 februarie 1996, pronunțată în Cauza John Murray împotriva Regatului Unit, paragraful 41). ...