Decizia CCR nr. 236/2020Punctul 10

10. În practica Curții Europene a Drepturilor Omului s-a constatat încălcarea dreptului la un proces echitabil prin nerecunoașterea dreptului la tăcere și neautoincriminare a martorului, doar în anumite cazuri. Astfel: • În primul rând, Curtea Europeană a Drepturilor Omului^1 a statuat cu privire la faptul că o persoană dobândește calitatea de acuzat, care atrage aplicabilitatea garanțiilor conferite de art. 6 din Convenție, nu la momentul în care îi este în mod oficial conferită această calitate procesuală, ci la momentul în care autoritățile naționale au motive plauzibile de a bănui implicarea persoanei respective în săvârșirea infracțiunii. ^1 Cauza Brusco contra Franța, Hotărârea CEDO din 14 octombrie 2010. • În al doilea rând, Curtea^2 a considerat că are calitate de acuzat, beneficiind de toate garanțiile dreptului la un proces echitabil privind dreptul la apărare, inclusiv dreptul la tăcere și neautoincriminare, persoana deja acuzată într-o altă cauză și care a fost audiată ca martor în baza solicitării sale de a aduce anumite fapte la cunoștința organelor judiciare, ocazie cu care s-a autodenunțat cu privire la comiterea unei infracțiuni. Curtea nu a acceptat argumentul statului potrivit căruia calitatea de suspect se dobândea doar ulterior efectuării de verificare a autodenunțului, instanța europeană adoptând o viziune substanțială asupra acestei noțiuni, iar nu una formală: „Curtea observă că de la prima ascultare a petentului, în calitate de martor, a devenit clar că el nu depunea o simplă mărturie despre o anumită infracțiune, ci chiar mărturisea comiterea acesteia. Din acel moment nu se poate susține că organul de urmărire penală nu a suspectat implicarea petentului în comiterea infracțiunii. Existența unei asemenea suspiciuni este confirmată de faptul că investigatorul a verificat credibilitatea declarațiilor autoincriminatorii ale petentului, cum a fost aceea a reconstituirii. Poziția petentului a fost serios afectată de îndată ce suspiciunea împotriva sa a fost investigată în mod serios și a format dosarul acuzării.“ ^2 Cauza Shabelnik contra Ucraina, Hotărârea CEDO din 19 februarie 2009. • Curtea^3 a considerat încălcat dreptul la un proces echitabil al unui coacuzat, ca urmare a declarațiilor luate de la un alt acuzat cu ocazia ascultării inițiale a acestuia, în calitate de martor. Curtea a subliniat vulnerabilitatea poziției procesuale a celui ascultat în calitate de martor în primele faze ale procesului penal și absența garanțiilor fundamentale față de acesta, garanții recunoscute doar pentru suspect/inculpat. Curtea a notat că, spre deosebire de suspect sau acuzat, care se bucura de dreptul de a păstra tăcerea, martorul avea obligația să dezvăluie orice informație pe care o cunoștea sub sancțiunea răspunderii penale, acesta neavând niciun drept de a consulta un avocat înainte de prima interogare în calitate de martor. ^3 Cauza Loutsenko contra Ucraina, Hotărârea CEDO din 18 decembrie 2008. • Curtea^4 a statuat că, dacă la momentul audierii, organele judiciare o suspectau pe respectiva persoană de săvârșirea infracțiunii pe baza altor mijloace de probă deja administrate, atunci toate drepturile conferite de art. 6 din Convenție în privința unei acuzații în materie penală sunt incidente, inclusiv dreptul la tăcere, chiar dacă organele de urmărire penală nu dispun efectuarea în continuare a urmăririi penale și audiază persoana în calitate de martor. ^4 Cauza Sergey Afanasyev contra Ucraina, Hotărârea CEDO din 15 noiembrie 2012. • Curtea^5 a statuat că, în cazul în care martorul face declarații autoincriminatoare, iar organele judiciare nu îi aduc la cunoștință dreptul la tăcere, nu poate fi considerat că martorul a renunțat în mod neechivoc la dreptul la tăcere prin simpla continuare a relatării. ^5 Cauza Stojcovic contra Franța și Belgia, Hotărârea CEDO din 27 octombrie 2011.^ • În al treilea rând, Curtea a statuat că, atunci când organele de urmărire penală nu au indicii rezonabile privind implicarea unei persoane în comiterea unei infracțiuni și o audiază în calitate de martor, nu sunt incidente garanțiile art. 6 din Convenție privind acuzațiile în materie penală, persoana astfel audiată neputând invoca dreptul la tăcere. Instanța de jurisdicție europeană a constatat echitatea procedurii într-o cauză în care martorul a mărturisit săvârșirea faptei în fața organelor de urmărire penală, deși la momentul audierii nu exista niciun indiciu cu privire la implicarea acestuia. Curtea^6 a arătat că organele judiciare au schimbat calitatea sa din martor în suspect și nu au desfășurat niciun procedeu probatoriu între momentul mărturisirii și numirea unui avocat. ^6 Cauza Bandaletov contra Ucraina, Hotărârea CEDO din 31 octombrie 2013. ...