Decizia CCR nr. 235/2020Punctul 65

65. Având în vedere aceste considerente, procedura de adoptare a legii ar fi fost conformă dispozițiilor constituționale numai în măsura în care Senatul nu ar mai fi adus modificări sau completări normelor care ar fi trebuit adoptate de Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, respectiv normelor care privesc răspunderea penală pentru anumite infracțiuni săvârșite împotriva unor categorii de personal didactic. Or, Senatul a adoptat o serie de amendamente care modifică aceste norme, astfel: art. 4 este modificat prin introducerea „prezumției relative de veridicitate“ a faptelor sesizate în scris de personalul didactic, de predare, de conducere, de îndrumare și control, în cursul „procedurii judiciare aplicabile“, la art. 5 s-a eliminat sintagma „de predare“ aferentă personalului didactic, iar art. 6 a fost modificat prin eliminarea a două alineate, alin. (1) care prevedea competența procurorului de a efectua urmărirea penală în cazul săvârșirii de infracțiuni împotriva unui persoane care ocupă o funcție didactică de predare, de conducere sau de îndrumare și control, respectiv alin. (3) care prevedea posibilitatea sesizării din oficiu a procurorului dacă află că s-a săvârșit o infracțiune împotriva unei persoane din categoria prevăzută de lege, sens în care încheia un proces-verbal. Modificările operate vizează aspecte de drept material și procedural penal pe care Camera Parlamentului cu rol decizional, potrivit art. 75 alin. (1) din Constituție, este obligată să le ia în dezbatere și să le supună votului. Așa fiind, în conformitate cu art. 75 alin. (4) și (5) din Constituție, legea ar fi trebuit întoarsă la Camera Deputaților, care, în calitate de Cameră decizională, ar fi trebuit să decidă în mod definitiv. ...