Decizia CCR nr. 189/2020Punctul 62

62. În ceea ce privește încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituție, se arată că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 90/2017 trebuie să se aplice strict raportat la prevederile Legii-cadru nr. 153/2017 și nu își pot extinde efectele asupra Legii-cadru nr. 284/2010, neavând putere retroactivă. O altă interpretare ar înfrânge principiul neretroactivității legilor. Astfel, un drept, odată stabilit în conformitate cu legea care îl guvernează în momentul actului juridic respectiv, reprezintă un element al statutului juridic al beneficiarului, rezultând dintr-un angajament al statului, acceptat de beneficiar și, ca și în cazul angajamentelor civile, el nu poate fi modificat unilateral nici măcar prin lege, întrucât o asemenea lege s-ar aplica retroactiv asupra unor situații consolidate, reprezentând drepturi câștigate aflate sub autoritatea statului de drept, drepturi a căror stabilitate nu poate fi atinsă decât prin încălcarea Constituției. Dacă o altă soluție ar fi acceptată, ar însemna că, sub diferite pretexte, orice drepturi decurgând din situații juridice create prin lege ar putea fi suprimate, reduse, modificate pe calea unei alte legi, în funcție de interese politice, de rațiuni pseudo-economice, de neputința guvernanților de a rezolva corespunzător probleme economice etc. ...