Decizia CCR nr. 182/2020Punctul 6

6. Susține, de asemenea, că art. 34 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2012 reprezintă o transpunere „nefericită“ a Directivei 2009/65/CE, fără ca legiuitorul să precizeze în concret, prin lege sau regulament al Autorității de Supraveghere Financiară, cum ar trebui să acționeze societatea de administrare a investițiilor astfel încât să se conformeze dispozițiilor legii. Arată că, în speță, au fost întreprinse diferite operațiuni, și anume, investirea în obligațiuni, încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare a unor bilete la ordin, și alte asemenea fapte, pe care Autoritatea de Supraveghere Financiară le-a considerat că se subsumează acestei prevederi generale cuprinse în art. 34, de a nu fi acționat cu corectitudine și diligență profesională. Or, în opinia sa, această împrejurare este de natură a produce un efect inhibitor asupra societății de administrare a investițiilor care, astfel, nu își mai poate desfășura activitatea potrivit principiului liberei inițiative, în contextul în care, în speță, autoritatea s-a purtat discreționar și a sancționat contravențional cinci fapte diferite printr-o singură normă generală, în condițiile în care nu au fost oferite explicații sau indicațiile necesare despre cum trebuie să acționeze pe piață o societate de administrare a investițiilor. ...