Decizia CCR nr. 176/2020Punctul 7

7. Referitor la încălcarea principiului neretroactivității legii civile, acesta susține că în prezentele cauze deduse judecății este vorba despre licențe încheiate de societățile HeidelbergCement România - S.A. și Holcim România - S.A., iar potrivit legii în vigoare la data încheierii lor, acestora li se garanta de către statul român că pe toată durata existenței licenței conținutul licențelor va rămâne neschimbat, în acest sens fiind prevederile art. 11 alin. (2) din Legea minelor nr. 61/1998 și ulterior cele ale art. 21 și art. 60 din Legea minelor nr. 85/2003, prevederi care garantau că prevederile licențelor în vigoare rămân valabile, pe întreaga lor durată, în condițiile în care au fost încheiate. Arată, de asemenea, că redevența, potrivit art. 31 din Legea nr. 61/1998 și art. 45 din Legea nr. 85/2003, reprezintă un element al licenței, astfel că legile în vigoare la momentul încheierii licențelor stabileau care este nivelul acestei redevențe. Această situație juridică, și anume promisiunea făcută concesionarilor de către statul român, că licențele nu vor fi modificate unilateral decât cu acordul titularului acestora, reprezintă o situație juridică trecută, întrucât, în contextul reglementării art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2013, acest text poate să înlăture situația juridică din trecut, însă numai cu încălcarea principiului neretroactivității legii, în discuție fiind vorba despre regula care ar fi aplicabilă calculului acestei redevențe, în cazul căreia legea veche a promis că va rămâne neschimbată, iar o atare împrejurare conduce, în opinia avocatului autoarelor excepției, la înlăturarea unui drept câștigat, cu efect retroactiv. ...