Decizia CCR nr. 176/2020Punctul 49

49. Referitor la pretinsa încălcare a art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea consideră că formula redacțională a prevederilor art. VII și art. VIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2013, deduse controlului de constituționalitate, nu oferă temei unei atare critici, întrucât acestea nu conțin în sine nicio dispoziție cu caracter retroactiv, ele urmând a-și găsi aplicarea exclusiv de la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 102/2013. Din cuprinsul reglementării criticate se constată că dispozițiile legale imperative privind modificarea redevențelor miniere se aplică tuturor licențelor/permiselor de la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 102/2013, iar în termen de 90 de zile de la această dată, părțile (titularii licențelor/permiselor și autoritatea competentă) sunt obligate să încheie acte adiționale de stabilire a noilor redevențe, astfel cum acestea sunt reglementate prin actul normativ menționat. Așa fiind, din conținutul normativ al reglementării criticate rezultă că noul cuantum al redevenței, stabilit în temeiul art. 45 alin. (1) din Legea minelor nr. 85/2003, astfel cum a fost modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2013, se aplică tuturor licențelor de exploatare, inclusiv celor acordate înainte de intrarea în vigoare a acestui act normativ și aflate în derulare. Raportat la prezenta speță, Curtea subliniază că trebuie avut în vedere faptul că dreptul de exploatare obținut în condițiile legii vechi este cel câștigat, și nu cota de redevență, deoarece la redevența minieră se aplică întotdeauna cota procentuală stabilită prin lege, aceasta nefiind negociată de părțile contractuale. ...