Decizia CCR nr. 155/2020Punctul 37

37. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate extrinsecă potrivit căreia între legea analizată și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2020 există paralelism legislativ se arată că, în conformitate cu art. 16 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, paralelismele legislative reprezintă instituirea acelorași reglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativ ori în două sau mai multe acte normative. Or, din redactarea și analiza celor două acte normative reiese că legea supusă controlului de constituționalitate reglementează condiții specifice, mai amănunțite, în raport cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2020, așadar, se poate constata că Legea pentru suspendarea rambursării creditelor reprezintă o normă specială față de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2020. Mai mult, se invocă Decizia nr. 24 din 16 ianuarie 2019, prin care Curtea a statuat că, „pentru relevanța constituțională a principiului legalității, esențial este ca prin folosirea unei tehnici legislative inadecvate, care să nu întrunească cerințele clarității, preciziei, previzibilității și ale accesibilității normei juridice, legiuitorul să fi adus atingere în final unor drepturi, libertăți sau principii de rang constituțional“. Pentru identitate de rațiune, nu poate fi reținut că prin simpla invocare a art. 1 alin. (5) din Constituție normele cuprinse în Legea pentru suspendarea rambursării creditelor, respectiv în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2020, devin norme de referință pentru controlul constituționalității acestora. ...