Decizia ÎCCJ nr. 400/2025 (HP)Punctul V

V. Punctul de vedere al instanței de trimitere asupra sesizării 22. Completul de judecată care a formulat sesizarea a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, reținând că prezenta cauză este în curs de judecată în calea de atac a apelului formulat împotriva sentinței prin care instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantei Direcția Județeană de Pază și Protecție Iași în contradictoriu cu pârâtul fost angajat. A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 21.11.2018-25.01.2019, excepție invocată de pârât în capătul de cerere privind obligarea la plata sumei de 3.300,68 lei reprezentând prejudiciu pentru utilizarea în interes personal a autoturismului de serviciu. ... 23. Direcția Județeană de Pază și Protecție Iași este un serviciu public de interes județean cu personalitate juridică, finanțat integral din venituri proprii, înființată prin hotărâre a Consiliului Județean Iași, iar pârâtul a îndeplinit funcția de director al instituției. Acțiunea formulată urmărește atragerea răspunderii patrimoniale a fostului salariat, în baza dispozițiilor art. 254 din Codul muncii, pentru prejudiciul constatat în urma controlului efectuat de Biroul de Control și Îndrumare la unitățile din subordinea Consiliului Județean Iași. ... 24. Litigiul dedus judecății este un litigiu privind raportul de muncă al personalului plătit din fonduri publice, în dispută fiind angajarea răspunderii salariatului pentru prejudiciul produs patrimoniului angajatorului, intrând astfel în domeniul de reglementare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, conturat prin dispozițiile art. 1 alin. (1) și (3) din acest act normativ, care se referă la procese privind raporturile de muncă și de serviciu ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze. ... 25. Soluționarea apelului, având în vedere soluția și considerentele hotărârii primei instanțe asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune și motivele căii de atac exercitate în cauză, depinde de dezlegarea chestiunii de drept sesizate. ... 26. Prin Decizia nr. 19 din 3 iunie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că momentul nașterii dreptului la acțiune în răspundere patrimonială, în aplicarea dispozițiilor art. 211 lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 62/2011), este reprezentat de data producerii pagubei, norma având caracter derogatoriu în raport cu dreptul comun. ... 27. Dispozițiile art. 2.535 din Codul civil prevăd că suspendarea prescripției poate fi invocată numai de către partea care a fost împiedicată să facă acte de întrerupere, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel. ... 28. Dispozițiile Codului civil ce conturează regimul juridic al prescripției prevăd că prescripția nu operează de plin drept, aceasta putând fi invocată exclusiv de partea interesată in limine litis, iar nu și de către organul de jurisdicție. ... 29. Dacă în privința excepției prescripției legea stabilește momentul procesual până la care cel în interesul căruia curge prescripția o poate invoca, în ceea ce privește suspendarea, art. 2.535 din Codul civil nu instituie un regim particular de exercitare. ... 30. Prin Decizia nr. 9 din 30 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 25 iunie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj și, în consecință, a stabilit că: „În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 470, art. 478 alin. (2) și ale art. 479 alin. (2) din Codul de procedură civilă, prin raportare la art. 254 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în noțiunea de probe noi ce pot fi propuse și încuviințate în faza apelului se includ atât probele propuse în fața primei instanțe prin cererea de chemare în judecată sau întâmpinare, cât și acelea care nu au fost propuse în fața primei instanțe sau au fost propuse tardiv, iar în privința lor prima instanță de fond a constatat decăderea.“ ... 31. Aspectul dezlegat de instanța supremă a vizat admisibilitatea invocării și administrării în apel a probelor noi, la paragraful 64 al deciziei sus-menționate subliniindu-se: „Apelantul poate invoca prin cererea de apel inclusiv aspecte de fapt noi, în măsura în care prin acestea se încadrează în cadrul procesual stabilit la prima instanță, or, invocarea unor astfel de motive nu ar putea fi eficientă dacă apelantul nu ar putea să le și dovedească (...)“. ... 32. În prezentul litigiu chestiunea supusă dezlegării vizează admisibilitatea invocării unei împrejurări de natură a modifica cursul prescripției - cauză de suspendare, ca mijloc de apărare, pentru prima dată în apel, având în vedere, pe de o parte, caracterul de ordine privată al prescripției și, pe de altă parte, caracterul devolutiv al căii de atac a apelului. ... 33. S-a reținut a fi îndeplinită și condiția nestatuării instanței supreme asupra chestiunii sau problemei de drept printr-o altă hotărâre prealabilă anterioară sau printr-o decizie pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii. ... 34. Opinia asupra chestiunii de drept a completului de judecată al instanței de trimitere învestit cu judecarea în apel a cauzei este că caracterul devolutiv ex lege al apelului, în baza căruia instanței de apel îi revine obligația stabilirii situației de fapt reale în raport cu normele legale aplicabile raportului juridic litigios dedus judecății, respectiv de a realiza, în limitele sesizării, o nouă judecată de fond, este reflexia dreptului părților la un proces echitabil, în cadrul căruia pretențiile părților să fie efectiv ascultate. ... 35. Prescriptibilitatea constituie o componentă a principiului securității raporturilor juridice, dar termenele de prescripție nu trebuie să fie aplicate într-o manieră rigidă care ar putea nega accesul la justiție, fiind necesar să fie compatibile cu dreptul la un proces echitabil prevăzut de articolul 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. ... 36. Soluționarea excepției prescripției invocate în termenul legal la instanța de fond impune stabilirea momentului de la care începe să curgă termenul, dar și incidența cauzelor de suspendare ori de întrerupere, în scopul determinării momentului împlinirii termenului de prescripție. Caracterele juridice ale cauzelor de suspendare, așa cum sunt reținute unanim în doctrină, sunt caracterul legal, caracterul limitativ și producerea efectelor de drept. Or, invocarea, în apărare, a excepției prescripției impune analiza ansamblului regulilor legale incidente cu privire la termenul și cursul prescripției. Dacă în privința invocării excepției prescripției art. 2.513 din Codul civil prevede că aceasta poate fi invocată cel mai târziu la primul termen la care părțile sunt legal citate, regim de invocare derogatoriu de la regimul general de invocare a excepțiilor relative instituit de dispozițiile Codului de procedură civilă, în privința suspendării, art. 2.535 din Codul civil prevede doar titularul care se poate prevala de cauza de suspendare, fără a institui un termen până la care poate fi invocată. În lipsa instituirii unui termen până la care partea adversă să invoce apărările față de excepția prescripției, aceasta ar putea fi invocată prin motivele de apel, în baza dispozițiilor art. 478 alin. (2) din Codul de procedură civilă, fiind circumscrisă unei categorii mai largi a mijloacelor de apărare. ... 37. Cu toate acestea, dispozițiile Codului civil instituie caracterul de ordine privată a excepției prescripției dreptului material la acțiune, care nu mai operează de plin drept, iar organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu. ... 38. Suspendarea prescripției reprezintă o cauză de drept ce acționează asupra modului de curgere a termenului de sesizare a instanței. Potrivit dispozițiilor art. 2.535 din Codul civil, suspendarea prescripției poate fi invocată numai de către partea care a fost împiedicată să facă acte de întrerupere, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel. Fiind o apărare de ordine privată, aceasta trebuie formulată în combaterea excepției, în fața instanței de fond, înainte de închiderea dezbaterilor, pentru a fi respectate principiile contradictorialității și echității procedurale. În condițiile în care debitorul este ținut de termenul în care excepția de ordine privată poate fi invocată, impunerea aceluiași regim procesual creditorului apare ca rațională, creditorul trebuind să invoce cauza de suspendare fie direct prin acțiune, fie prin răspunsul la întâmpinare sau cel mai târziu la primul termen de judecată după invocarea excepției, în etapa cercetării procesului și înainte de a se pune concluzii pe fond. ... 39. În apel, dispozițiile art. 478 alin. (4) din Codul de procedură civilă stabilesc regula potrivit căreia părțile pot să expliciteze pretențiile care au fost cuprinse implicit în cererile sau apărările adresate primei instanțe. În condițiile în care cauza de suspendare nu a fost dezvoltată nici în apărările de fapt, nici în apărările de drept, invocarea acesteia direct în calea de atac are valoare de invocare a unei cauze juridice noi, care nu a făcut obiectul jurisdicției fondului. ... 40. Regula tantum devolutum quantum iudicatum nu permite modificarea în faza apelului a elementelor pe care prima instanță le-a avut în vedere la pronunțarea hotărârii. ... ...