Decizia CCR nr. 110/2020Punctul 12

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile penale care incriminează fapta de trafic de influență își au corespondent în art. 146 din Codul penal din 1864, în art. 252 și art. 545 alin. 3 din Codul penal din 1936 și în art. 257 din Codul penal din 1969. Similar tuturor reglementărilor precitate, traficul de influență reprezintă, în esență, o speculare, o exploatare a influenței pe care o are făptuitorul sau lasă să se creadă că o are asupra unui funcționar public sau altei persoane dintre cele menționate de lege. Această faptă este incriminată în grupul infracțiunilor de corupție și de serviciu și prezintă pericol social prin atingerea adusă probității funcționarilor publici sau a altor persoane dintre cele menționate de lege și prin crearea sau menținerea suspiciunii că aceștia ar putea acționa sub influența intervenției reale sau presupuse a unor persoane și, în consecință, s-ar aduce atingere bunului mers al instituțiilor publice și persoanelor juridice de utilitate publică ori celorlalte persoane juridice. Așadar, infracțiunea de trafic de influență apără, implicit, buna reputație a unităților în cadrul cărora activează funcționarii publici sau alte persoane asimilate. ...