Decizia CCR nr. 84/2020Punctul 6

6. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (4) lit. f) și g) din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, ridicată de instanța de judecată din oficiu, aceasta este motivată, în esență, susținându-se că, în timp, s-a cristalizat tot mai mult ideea angajării judecătorului pentru asigurarea confidențialității și protecției informațiilor clasificate, a informațiilor secret de stat și secret de serviciu la care acesta poate avea acces în exercitarea atribuțiilor sale profesionale. Pentru o perioadă s-a cerut judecătorilor (în lipsa vreunei dispoziții legale) să semneze „un angajament de confidențialitate“ ori să obțină un certificat eliberat de Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat (ORNISS). De la momentul apariției Legii nr. 182/2002 și a Hotărârii Guvernului nr. 585/2002 și până în anul 2014, legiuitorul a apreciat că există o distincție clară între funcțiile executivă, administrativă și legislativă, pe de o parte, și cele de magistratură, pe de altă parte, în privința angajării judecătorilor și procurorilor într-o activitate supusă unui control extern al Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT), potrivit art. 14 din Legea nr. 182/2002, control exercitat prin structurile de informații specializate, îndeosebi Serviciul Român de Informații (SRI) (art. 34 și art. 35 din Legea nr. 182/2002). Prin art. 51 pct. 1 și art. 104 din Legea nr. 255/2013 s-a modificat art. 7 alin. (4) din Legea nr. 182/2002 cu prevederile enumerate la literele f) și g) cu referire la judecători și procurori care dobândesc accesul la informații clasificate „sub condiția validării alegerii sau numirii și a depunerii jurământului“. În alin. (5) se prevede ca regulamentul de aplicare a acestui text de lege să fie elaborat de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) cu avizarea ORNISS. În art. 25 alin. (1) se prevede că o unitate specializată din cadrul SRI coordonează activitatea și controlul măsurilor privitoare la protecția informațiilor secrete de stat. În continuare, art. 28 se referă la accesul la informații secrete de stat permis numai în baza unei autorizații scrise, după notificarea prealabilă la ORNISS. Prin alin. (5) se statuează că lipsa autorizației din motivele prevăzute de lege determină de drept interdicția de acces la informații secrete de stat. Dispozițiile art. 36 alin. (3) fac referire la existența unui angajament scris de păstrare a secretului, iar art. 39 alin. (1) precizează că încălcarea normelor privind protecția informațiilor clasificate atrage răspunderea disciplinară, contravențională, civilă, penală, după caz. Potrivit art. 34, SRI este cel care constată nerespectarea acestor norme, verifică modul în care se aplică legea, realizează la fața locului verificări ce vizează protecția informațiilor clasificate și aplică sancțiunile legale, respectiv sesizează organele de urmărire penală. CSM s-a conformat și a emis Hotărârea nr. 140 din 6 februarie 2014 în care se prevede că judecătorii/procurorii au acces la informațiile clasificate secret de stat, după numire, depunerea jurământului și sub condiția angajamentului scris [art. 2 alin. (2) ]. Prin art. 3 alin. (1) lit. a) și b) și alin. (2) , judecătorii/procurorii sunt obligați să respecte confidențialitatea, să semneze angajamentul prevăzut la anexa 1 la hotărârea CSM, iar după verificarea îndeplinirii de către aceștia a condițiilor de acces [art. 4 alin. (7) ] li se eliberează avizul conform anexei 2 la hotărârea CSM. Însă pentru studierea, consultarea efectivă a informațiilor clasificate ce se realizează în spații special amenajate este necesar acordul scris al conducătorului instanței/parchetului. În cauzele care conțin documente clasificate, acestea se păstrează în volume separate și accesul se realizează dacă solicitantul deține certificat de securitate, dacă argumentează principiul necesității de a cunoaște și dacă cererea de acces are avizul conducătorului instanței, prevăzut de lege, și aprobarea acestuia (art. 11 din hotărârea CSM). ...